La un moment dat, din cauza confuzului care, în această perioadă, pur și simplu ne înăbușește – știm că manevrele de manipulare sunt atât de subtile, nu mi-a mai venit să scriu niciun editorial, să nu îmi mai dau cu părerea despre nimic.

Urmăresc podcasturile, dialogurile de la televiziuni, analizez declarațiile decidenților politici colorați sau incolori, mă întristează lipsa de rigoare a jurnaliștilor, încerc să trag linie, să rezulte ceva și nu iese nimic. S-a instalat un nor ciudat peste societate, peste politica românească. Totul se desfășoară sub o plapumă groasă de populism ieftin.

Nu se mai vorbește despre proiecte și soluții, nu mai există programe calculate, utile, rețete ale fericirii nației. Nu. Candidații, de toate facturile psihologice, atenție, nu politice, nu doctrinare, se plimbă cu mașina, mănâncă prune, covrigi, prepară pui în saramură, povestesc din vremea copilăriei lor sau cum curățau în cazarmă podeaua cu ciobul de sticlă… Dau noroiul la lopată. Adună mere în livezi. Se plimbă cu metroul. Își aduc aminte de bunici, de vecini, de câinele Azor, admiră mușuroaiele de furnici, dar nimic concret despre țară, niciun proiect cu puncte și subpuncte, cu responsabilități și termene de implementare. Doar povești!

Ne ducem existența precar, între cicloane fantasmagorice și poezia ieftină, de tarabă, recitată prost, fără dicție, fără acele esențiale pauze logice și psihologice, fără suflet, fără har, de unii așa-ziși politicieni. Mă întreb uneori, cine are interesul să aducă în față asemenea simulacre de caractere, de indivizii fomiști de putere?

Au scos-o pe Șoșoacă din cursa prezidențială. Calcul exact. Termen fix. Și ce au câștigat? Nimic. Din nou, rumoare, agitație, ieșiri banale în spațiul public, amenințări, racordarea poporului la confuzie. Motiv de pseudo-gâlceavă între partenerii de coaliție. Teatru. Film. Trăim într-un scenariu grotesc din care, la final, unii ies bine, iar majoritatea rămâne la fel.

Vrem un președinte. De care? Jucător? Muncitor? Implicat? Din popor? Plimbător? Zâmbitor? Sau… nu mai contează! Să fie acolo. Parcă spre asta ne ducem. Atenție, cu viteză! Și nu mai vedem nimic. Adică esențialul! E mâncat! Consumat.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Nu este rău că îi vedem pe unii candidați la prezidențiale implicați în ajutorarea oamenilor afectați de inundații în județele Galați și Vaslui. Este un semn de solidaritate, de umanitate, ceva ce definește nația asta trecută prin multe furci fierbinți ale istoriei. Dar parcă se exagerează. Pare cam mult. E ceva în neregulă. Și asta pe fondul alegerile prezidențiale și parlamentare care urmează. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă am fi avut o asemenea catastrofă într-o perioadă oarecare, fără campanii electorale, fără miză politică. Ar mai fi fost așa de multă înghesuială de lideri politici în localitățile afectate? Nu cred.

Acum se dă la lopată, se vine cu ajutoare. Se construiesc case. Se țin discursuri în noroi. Se publică în mediul online fotografii, filmulețe. Îmbrățișări. Încurajări. Chipuri de politicieni marcați. Duri. Preocupați. Echipați cu cizme, împresurați de mocirlă. Este pusă în mișcare o întreagă regie care folosește recuzita și decorul natural. Se ilustrează tematic cu durerea oamenilor.

Pentru cei care candidează, este o ocazie de a-și spori procentele de credibilitate, să miște oarecum sondajele ce par bătute în cuie și au destinații precise. Inundațiile au stricat planurile unor politicieni. Dar nu prea mult. Le destabilizează un pic. Jocul merge înainte. Este așteptată surpriza. Dacă nu apare, este clar, s-a mers pe un aranjament pus la cale minuțios. Vedem.

Urmărește Incomod Media și pe Google News