Connect with us

OPINII

Fiecare interes cu fesul său galben!

Publicat

pe

Florin Cîțu, premierul României, cel care folosește în bătălia pentru câștigarea șefiei PNL funcția pe care o ocupă vremelnic, s-a făcut din nou că nu vede județul Dâmbovița. Nu a vrut acest imberb ins, lansat pe orbita politicii mari datorită unor jocuri de conjunctură și a calculelor unora care dirijează țara din umbră, să dea niciun leuț pentru rezolvarea măcar parțială a problemelor generate de calamități în Dâmbovița. S-a făcut că nu vede acest județ. L-a sărit. Intenționat, firește!

A avut două motive clare. Primul, care are că substanță aroganța liberală și ura ancestrală pe care o au purtătorii săgeții albastre pe fundal galben față de PSD, iar al doilea ține de lupta fratricidă din sânul PNL. La Dâmbovița liberalii, cu mici excepții, nici acelea împărtășite direct, sunt de partea lui Ludovic Orban. Așa că la ce să le făceam bine soldaților lui Ludovic? Mai bine îi lăsăm să fiarbă, să vadă cât de neînsemnați sunt.

Credeți că se întâmplă ceva? Cer parlamentarii PNL Dâmbovița explicații pentru această manevră ostilă marca Florin Cîțu? Nu au treabă domniile lor cu alunecările de teren din județ, cu gospodăriile izolate, cu drumurile rupte din munte. Sunt boemi, duși departe cu gândul. Sunt într-un alt strat.

Nu am auzit ca maestrul reconcilierii de suprafață, al învăluitului prin vorbe mieroase, echilibratul politician Virgil Guran să fii avut vreo luare de poziție împotriva premierului care a ciuntit de la alocări județul unde a fost ales senator. Nici deputatul Plăiașu nu a scos o vorbă. La ce bun? Să îl ia în vizor Cîțu? Liviu Balint, nici atât! Are treabă cu județul ăsta cum am eu cu Madagascar! Probabil încă rupe la fire din mătură, exclamând „cu Orban sau Cîțu, cu Orban sau Cîțu?”. Mai are până la congres. Numai să fie mătura bogată!

S-a auzit că Liviu Balint ar dori poziția de prim vicepreședinte al Organizației PNL Dâmboviţa. Greu de obținut, dar, dacă este o condiție pentru loialitate, poate reușește. În rest, județul este doar o circumscripție electorală pentru liberali. Mai sunt prin partid destui care ar fi putut să aibă o opinie corectă, verticală, vizavi de poziția mizerabilă a premierului. Nu o fac. De ce să-l deranjeze pe Cîțu? Este în stare să îi dea afară de pe unde sunt conectați și cocoțați.

Am auzit că domnul Grozavu Gabriel încasează o căruță de bani de prin anumite consilii de administrație. E tătuc la capitolul ăsta. Șade liniștit. Județul îl conduc social-democrații. Liberalii stau cloșcă pe anumite funcții și scot pui în conturi. O să le vedem declarațiile de avere la final de mandat, acum sunt încă neconcludente. Unii taie frunză la câini prin varii deconcentrate. Nu am auzit nimic despre ei și despre conceptele lor cu privire la managementul organizării. Au ocupat funcția, iese banul, ce mai contează? Cîțu poate să facă ce vrea. Nu-l stârnim, că rămânem fără slujbe, dar suntem cu Orban. Strâng din buci acum liberalii dâmbovițeni și se gândesc dacă o fi bine ceea ce fac, să te împotrivești curentului. Județul și problemele sale, mai la urmă…

Parlamentarii USRPLUS, la fel, capul la cutie. Au uitat de pancartele cu care se afișau pe bulevarde. Nu mai concordă cu poziția lor. Haștagul a făcut burta mare, a dat de prosperitate. Râgâie a bine. Rezistul din ei nu are treabă cu infrastructura județului, cu economia, cu viața oamenilor. Nici pe la Parlament nu prea prestează. Vedem și noi. Ne uităm zi de zi doar o apărea vreo luare de poziție, declarații, interpelări, ceva… Ăștia sunt politicienii noștri! Comportament de soldăței pe care îi întorci cu cheia. Totul pentru o soldă bună.

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Feudalism… 5G!

Publicat

pe

Suntem o minune de țară. Cam fiecare cu treaba și cu interesul său. Bine că măcar vorbim aceeași limbă!

Unii stau în țară și se chinuie, săracii, să facă rost de bani de pensii. Cu riscul de a ne proțăpi pe toți la jug, cu fum de ardei iute în nări și în dos.

Alții ies la cumpărat legături de ceapă și praz din piață, purtând la mână, ostentativ, ceasuri de zeci de mii de euro și țipând în gura mare că le pasă de popor. Hai, sictir!

Și, mai avem o persoană cu responsabilitate imensă, cel puțin în teorie, care se află în safari prin Kenya. Da. Ați ghicit! Este vorba despre dezamăgitorul de la Cotroceni. Numitul Klaus Iohannis, care, de ceva vreme, în timp ce țara se zbate la marginea unei prăpastii despre al cărui fund nu știm nimic mai mult, se plimbă cu soața pe varii meridiane. Evident, cu multă cheltuială.

Concluzia ar fi că ne aflăm nu doar la granița unei crize economice, ci și într-o oribilă criză politică. Nu prea mai avem lideri. Nu știm în cine să ne mai încredem. În numele cui să ne mai amanetăm speranțele. Ascultăm de peste tot povești. Scenarii. Naivități. Extavaganțe electorale. Se dă o luptă acerbă pentru a se rămâne cu orice preț proțăpit în funcții. Pentru a se suge din seva prosperității până la capăt. Eventual, se abatorizează și vaca!

Vezi cazul mizerabil al primarului de la Crevedia, care și-a mărit salariul haotic, extrem, bolnav, nepăsându-i de comunitate. Trage omul tare. La anul poate nu mai câștigă alegerile. Așa că dă la rupere în bugetul local. Și dacă ar fi singurul…

Nu știu ce soi de stat mai suntem. Parcă trăim într-o orânduire feudală electrică și supercomputerizată, 5G, unde poporul este mințit cu televizorul.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

A zburat democrația călare pe card!

Publicat

pe

Vremea muritorilor de rând a cam trecut. Prin voia actualului Guvern, devenim cu toții persoane importante. Ne coasem buzunarele și ne agățăm de gât, eventual cu un șnur multicolor, cardul bancar. Ne pregătim să intrăm în era în care nu mai contăm nici cât o ceapă degerată. Suntem coduri de bare. Devenim ficțiuni. Nonsensuri.

Votăm ca proștii din 4 în 4 ani așa, ca o aflare în treabă. Ce este stabilit de alții, pe care îi doare în cur de voturile noastre, merge înainte. Procesul de votare, un moft al perimatei și bătrânei democrații! Sunt curios cât o mai ține așa, măcar la nivel de teorie, că practic nu mai există. S-a dus puiul cu praștia!

Dacă mâine, în numele unui concept, al unei soluții de avarii, ni se impune, prin ordonanță de urgență, să ne vopsim toți albastru în cap, o facem. Se vociferează un pic prin studiourile televiziunilor așa, de imagine, vin miniștrii și corifeii partidelor cu explicații că de ce este bine, că gestul este unul patriotic, de suflet și alte bla-bla-uri, iar noi ne cumpărăm supuși vopseaua. Ca acum, cu limitarea plăților cu bani lichizi!

Renunțarea la cash. Facem un pic de zgomot, dar ne așezăm liniștiți la cozi în fața bancomatelor sau scanăm prețurile la roșii și brânză, strângând între degete cardul cu bruma noastră de venit pe care în nici un caz nu îl mai gestionăm noi.

Și, uite așa, din necesitate în necesitate, din ordonanță în ordonanță, intrăm cu adevărat în soiul acela de comunism viclean și perfid care ne uniformizează existența.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite