În sfârșit, li se face dreptate, cel puțin din punct de vedere al imaginii și al istoriei, celor șapte oameni, eroi ai Revoluției din Decembrie 1989, uciși nu pe străzile Capitalei sau în vreun alt oraș din țară. Nu, avionul în care se aflau a fost doborât se pare de o rachetă pornită la comanda cuiva dintr-o unitate militară de aviație sau poate dintr-un aruncător de rachete mobil plasat, la pândă, într-un loc ascuns de privirile oamenilor. Așa a intrat comuna Vișina, din județul Dâmbovița, în istoria Revoluției din Decembrie 1989.

Un avion rusesc de tip Antonov (AN-24) aparținând Tarom a decolat de pe Aeroportul București-Otopeni cu destinația Belgrad, Iugoslavia. Era se spune prima cursă aerienă care, oficial, avea un scop umanitar: să aducă sânge, plasmă și alte ajutoare medicale destinate spitalelor din București, care erau pline cu răniți ai Revoluției.

În acel avion, în afară de echipajul alcătuit din șase oameni – pilotul Ioan Chifor, copilotul Valter Jurcovan, mecanicul de zbor Gelu Cristea, instructorul Mihai Moldoveanu și însoțitorii de bord Elena Marghidan și Petre Bănică, se afla și un pasager, un jurnalist britanic care venise la București pentru a urmări evenimentele din Decembrie 1989.

Ian Henry Parry era fotoreporter la ziarul londonez „The Sunday Times”, renumit pentru investigațiile sale, pentru reportajele realizate în multe colțuri fierbinți ale planetei. Se pare că jurnalistul englez ducea cu el role fotografice și video, probe indubitabile despre cele întâmplate în acele zile de foc pe străzile Bucureștiului. Ba mai mult, jurnalistul ar fi fost rugat de alți colegi de breaslă care asigurau corespondența de la București să le preia diferite materiale pentru redacțiile lor.

28 decembrie 1989, zborul umanitar București-Belgrad s-a întrerupt tragic la Vișina

Avionul a decolat fără probleme. Autorizația de zbor fusese aprobată de conducerea structurii de putere emanată atunci: Frontul Salvării Naționale. Aeronava a decolat pe 28 decembrie 1989, la ora 11:10. Pe teritoriul județului Dâmbovița, deasupra comunei Vișina, zona plantației de salcâm Mălineasca, bum! Avionul a explodat și s-a prăbușit în flăcări. Era 11:19. Nici un supraviețuitor. Resturile aeronavei, amestecate cu carne de om, se risipiseră peste copaci și peste câmpul ușor amorțit de iarnă și cenușiu.

Reclama

În câteva zeci de minute, zona a fost înconjurată de miliție și armată. A fost găsită cutia neagră. În urma anchetei, s-ar fi precizat că avionul s-a prăbușit din cauza unor forțe din exteriorul aeronavei sau impactului cu un obiect dur aflat pe traiectoria de zbor. De aici încolo s-a speculat mult, iar adevărul gol-goluț se va mai lăsa așteptat multă vreme. Mulți spun că jurnalistul britanic ar fi avut asupra lui filme unice despre Revoluție, că ar fi surprins pe peliculă imagini compromițătoare despre unii și alții și că trebuia să fie eliminat cu tot cu materialul jurnalistic pe care îl avea asupra lui…

Astăzi – 28 decembrie 2021, cei șapte martiri ai Revoluției au fost readuși în memoria colectivă și acolo vor rămâne pe veci, datorită implicării primarului comunei Vișina, Jean Aurelian Istrate, și a reprezentanților Asociației de revoluționari „21 Decembrie”, în special a vicepreședintelui Marian Moroșanu – după cum a precizat edilul.

În inima comunei Vișina, artistul Constantin Marin a ridicat un monument simplu, semeț, rece. Un postament de beton îmbrăcat cu marmură pe care se află o cruce și o placă pe care a fost incrustată imaginea unui avion și numele celor care au pierit în acel misterios eveniment aviatic. De față la slujba de sfințire, zeci de localnici, elevi ai școlilor din comună, revoluționari și reprezentanții Consiliului Județean Dâmbovița și ai Instituției Prefectului, respectiv președintele Corneliu Ștefan, prefectul nominalizat Claudia Gilia și subprefectul Ana-Maria Dragotă Zamfir.

„28 decembrie 1989, zi normală de iarnă ca și acum, când, deodată, un zgomot puternic și un avion, un AN 24, cu o urmă de fum brăzdează cerul. Este evident că acest avion urma să se prăbușească. Foarte mulți localnici aleargă către locul accidentului. Ceea ce găsesc acolo, cu greu putem descrie în cuvinte. Un adevărat carnagiu. Resturi ale corpurilor omenești atârnând în copaci. În circa 30 de minute, timp extraordinar de scurt, mai ales că nu existau mijloacele tehnice de astăzi, își face apariția Miliția de atunci, dar și Armata. Se constată că zborul era pe ruta București-Belgrad, iar la bord se aflau șase membri ai echipajului și un ziarist englez, corespondent al prestigiosului ziar The Sunday Times”, a menționat, în discursul său, primarul comunei Vișina.

Edilul a dezvăluit cu această ocazie și drama familiei copilorului Valter Jurcovan, care s-a aflat în avionul prăbușit la Vișina întrucât l-a înlocuit, nu se știe din ce motiv, copilotul titular. În 1994, soția lui Valter Jurcovan a murit în urma accidentului aviatic de la Balotești. Câțiva ani mai târziu, fiul lor piere la numai 17 ani, electrocutat.

Reclama

„Acest zbor, prin dramatismul său, îl putem compara cu destinul țării. Drumul spre libertate a fost spre Vestul Europei, nu spre Est, iar acest zbor ducea materiale ale ziaristului englez care să spună Europei despre dorința țării de libertate, de naștere a unei națiuni libere”.

A mai vorbit despre tragedia aviatică de la Vișina dr. Teodor Doru Mărieș – președintele Asociației „21 decembrie 1989” București.

„Adevăratul scop a fost uciderea acestui ziarist, care nu avea avea probe ale eroismului poporului român neapărat, ci probe ale crimei de după 22 decembrie 1989. Acesta este adevărul. Acesta este motivul pentru care avionul a fost dat jos de către aviația Armatei Române”, a spus Teodor Doru Mărieș.

Evenimentul de sfințire s-a încheiat cu o depunere de coroane de flori la monumentului închinat celor șapte eroi care au pierit în tragedia aviatică de la Vișina, județul Dâmbovița.

Locul unde s-a prăbușit avionul în data de 28 decembrie 1989 se găsește astăzi pe teritoriul comunei Răscăieți, care s-a desprins de Vișina după Revoluție. 

Reclama