Connect with us

ACTUALITATE

Comuna Pietroșița a pierdut un mare dascăl. Drumul lin spre stele, domnișoara Cici!

Publicat

pe

Zilele acestea, a plecat spre zările celeste un mare DASCĂL al Pietroșiței, învățătoarea Lucia IGNĂȚOIU, „Domnișoara Cici”, cum era cunoscută de către toată suflarea comunei, de la mic la mare.

Născută la 14 martie 1930, a fost cel mai mare copil al familiei Isaia (Sică) și Virginia Ignățoiu, o frumoasă familie din Pietroșița, care a mai avut încă 4 copii (Maria-1931, Olimpia-1935, Eugenia-1936, Mihai-1937). Se pare că viitoarea carieră profesională a viitoarei învățătoare a fost influențată de strategia tatălui care, încă de la vârsta de 5 ani, i-a cumpărat acesteia abecedar și un caiet cu tabla înmulțirii, iar seara, când se întorcea de la activitatea lui de zidar, citea cu aceasta și o asculta tabla înmulțirii. Dar momentul hotărâtor a fost atunci când a plecat în armată și, implicit, pe front și i-a zis soției sale Virginia:
„Dacă nu mă mai întorc de pe front, s-o duci pe Cici la „Elena Doamna” să fie învăţătoare”.

Încă din Școala generală, micuța Lucia se dovedește un elev ambițios, iar în clasa întâi ia Premiul I cu cununiță, ca elevă a unei alte învățătoare etalon, doamna Agripina Popescu. Același premiu îl ia și în clasele a doua, a treia și a patra. La vremea respectivă, după 4 clase, “dădeai mai departe” sau rămâneai în sat, la muncă. Iar ambițioasa elevă a plecat la Școala de fete “Elena Doamna” (viitorul Institut Pedagogic) a candidat, alături de alte 1200 de fete pentru 40 de locuri și a intrat, “din prima”, cu media 9,16. După 8 ani de școală dură (perioadă în care a avut tot timpul bursă!) absolvă Școala de fete “Elena Doamna” și iese învățătoare în anul 1951. Pentru fosta (la vremea aceea) regiune Prahova era un singur loc, iar el a fost luat, datorită mediei generale mari, de domnișoara Cici. Inițial a fost repartizată la Fieni, dar apoi a făcut un schimb cu cineva și a fost, timp de un an, la Dobrești, în Colonia muncitorească (mama dumneaei lucra la Rătei și au vrut să fie aproape una de alta). În anul școlar următor a ajuns în comuna natală, Pietroșița, iar după primul an deja primește Diploma de “Învățător fruntaș”. Anul următor i se propune să ia o nouă serie, iar inspectorii de la Pucioasa îi propun să preia funcția de Director la Școala Moroeni. După consultarea familiei, rămâne la Pietroșița și, cu o mică detașare tot la Moroeni, slujește școala din Pietroșița până în 1987, când iese la pensie. Între timp, a obținut gradele profesionale cu note mari:
– Gradul I, la București, media 10.
– Gradul II, la Câmpulung, media 9,33.

Primește Diplomă de “Învățător evidențiat” în 1970, este cooptată ca lector la cursurile de reciclare organizate de Inspectoratul Școlar Dâmbovița, având o activitate didactică model. Șapte generații de elevi au beneficiat de cunoștințele dumneaei, de adevăratul spirit pedagogic al acelor vremuri. În memoriile dumneaei sunt consemnați mulți elevi cu care s-a mândrit de-a lungul carierei profesionale.

Dar, domnișoara Cici nu a fost doar un Dascăl. A fost un OM al comunității, un om implicat în toate aspectele culturale ale comunei. A fost membră a unei formații de teatru de amatori, a fost membră a mai multor formații de dansuri populare, a fost animatoarea unor brigăzi artistice, atât pentru copii, cât și pentru adulți. A coordonat echipa pietroșiţeană (alături de doamnele Ionica Filip, Lola Frangopol, Nuța Pascu, Aurica Popescu, Lenuța Iordănescu) la un “Dialog pe aceeași scenă” în cadrul unui concurs contra comunei vecine, Moroeni. A activat la Postul de radio local, a organizat excursii locale (Gâlma, Dobrești, Fieni) sau regionale (Sinaia, Doftana, Slănic, Ploiești etc.) pentru elevi, a susținut organizarea de colinde în vacanța de iarnă. A fost o voce a comunei, a susținut, pe segmentul cultural și Fundația “Renașterea Pietroșiței – Ruralia”.

A fost o persoană care a creat o stare de spirit specială, îndreptată spre cunoaștere, spre perfecționare. Nu sunt cuvinte mari, sunt concluziile multor oameni care i-au fost elevi. Iar viața dumneaei se regăsește scrisă într-un mare manuscris care are numele simbolic de “Memorii”. Să sperăm că oamenii de bine se vor mobiliza să publice această “cronică” a școlii și a comunității pietroșițene în perioada următoare.

Drumul lin spre stele, domnișoara Cici!

Nicolae Posta,
Un elev de-al dumneavoastră

Corpul neînsuflețit se află în capela Bisericii din Joseni, iar înmormântarea va fi vineri, 30 septembrie 2022, în jurul prânzului.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ACTUALITATE

Modificări importante în ceea ce privește decontarea cheltuielilor de transport pentru elevi

Publicat

pe

Dan Alexandru Tică - inspector școlar general adjunct ISJ Dâmboviţa

Guvernul Ciucă a modificat, prin Ordonanță de Urgență, Legea educației în ceea ce privește decontarea cheltuielilor cu transportul pentru elevii școlarizați în altă localitate decât cea de domiciliu. Potrivit inspectorului școlar adjunct al ISJ Dâmboviţa, liberalul Dan Alexandru Tică, se va acorda o sumă forfetară în cuantum de 60 de lei/lună pentru distanța de până la 3 km, care va fi suplimentată cu 6 lei/km pentru distanțele mai mari.

„Pentru a exemplifica, în cazul unui elev care locuiește, să spunem, la 20 de kilomentri de școală, acesta va primi 60 de lei pentru primii 3 km la care se vor adăuga 6 lei pentru fiecare km dintre cei 17 rămași, rezultând un total de 162 de lei, bani pe care elevul îi primește înaintea achiziționării abonamentului. Pentru a înțelege creșterea realizată, până acum un elev ar fi primit 30 de lei pentru primii 3 km, la care se adăugau 3 lei pentru fiecare km în plus, în total 81 de lei.

Mai avem o situație, în care costul transportului este mai mare decât suma forfetară, iar în acest caz, această sumă poate fi majorată cu până la 100%, dar nu mai mult decât contravaloarea documentelor de transport. În acest caz, sumele se decontează pe baza documentelor emise de operatorii de transport”, explică inspectorul școlar adjunct Dan Alexandru Tică.

Potrivit modificărilor legislative, elevii care sunt cazați la internat sau care stau în gazdă au dreptul la decontarea a patru călătorii dus-întors/lună către localitatea de domiciliu, cât și a unei călătorii dus-întors în perioada sărbătorilor legale, pe baza documentelor de transport.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

ACTUALITATE

„Gata oricând! – Eroii de la Podul Jiului”, un film-simbol pe care nu ar trebui să-l ratezi!

Publicat

pe

Aseară. Cinematograful Independența din Târgoviște. O premieră cinematografică. „Gata oricând! – Eroii de la Podul Jiului”. Un film impresionant, în care joacă și actorul Teatrului Tony Bulandra Târgoviște, Liviu Cheloiu. Spectatori mulți, dar nu destui! În vremurile Netflixului, este probabil greu să mai aduci omul în sala de cinema.

Totul pleacă de la o poveste pe care bătrânul comisar Popilian i-o relatează marelui sculptor Constantin Brâncuși, în preajma șantierului unde se înălța printre schele „Coloana Infinitului”. La final, comisarul pleacă alene, ca un vis, spre Poarta Sărutului, pregătindu-se să intre parcă într-o fantă a timpului…

Producătorii au numit pelicula a fi una istorică. Este prin esență, prin momentul dramatic surprins, prin relatarea unui eveniment unic, eroic, cu accente de patriotism. Dar, filmul nu este musai istoric, ci unul care prezintă mai multe ecuații existențiale. Tare de caracter, de nație, mult umor, ironie, moravuri, caracteriologie neaoș românească, tradiție, curajul acelea simplu, naiv. Naturalețea unei comunități care trăiește între arhaic și modern.

Eroismul născut din întâmplare și necesitate, tratat firesc, normal, ca o prelungire apărută brusc în existența de zi cu zi și căreia trebuie să îi faci față cu orice mijloace. Chiar improvizând! Vezi scena când toată suflarea orașului pune mâna pe armele uitate într-un depozit al muzeului orășenesc de vreo 40 de ani, de pe vremea războiului din 1877, și, fără nicio umbră de teamă, pornesc spre pod, pentru a opri intrarea în oraș a trupelor austro-ungare înarmate și echipate ca la carte.

Ba ca să fie complexul identității noastre complet, au luat cu ei și lăutarii. Nu să tragă cu arma, ci să cânte la instrumentele lor. Folclor, bineînțeles! Să audă nemții, printre șuierul gloanțelor, că românii au ieșit la bătălie, veseli, fără teamă, neabandonând firescul vieții, obișnuitul.

Nevoia i-a adunat acolo pe localnici, pe cercetașii în sufletul și trupurile cărora abia mijise adolescența. Eroismul lor este unul întâmplător, curat. A fost adus la pod și un tun. La fel de bătrân ca și puștile! Cu zgomotul lui, i-au speriat pe nemți. Ghiulele, lipsă!

Nu am mai văzut de mult timp un film românesc în care să fie concentrate atâtea forțe umane. Un film cu accente istorice nu poate fi realizat într-un apartament sau pe un colț de stradă sau de parc. Este nevoie de mai multe locații, figurație suficientă, decor adecvat, cazarmamentul necesar scenelor de război.

Filmul nu are un interpret principal. Un erou care duce greul de la început până la sfârșit. Aici, parcă întreaga comunitate se află în prim-plan. De la cercetași, la comisarul Popilian, oamenii din oraș, până la Fane Nebunu’ care se afla mereu cu polițiștii pe urmele sale. În final, și acesta, în mâinile nemților, unde a ajuns prin voia sa, pentru a-i abate pe cotropitori de la planurile lor, afișează o doză de patriotism…

Se poate identifica în film și o poveste de dragoste discretă, naivă, dar pe care nu s-a pedalat prea mult, pentru a nu exista o depărtare de tema centrală.

Un joc actoricesc impresionant l-au avut cei doi frați, Emanuel și Robert Cercelaru. Dezinvolți, netrădând nici un firicel de emoție. Erau din acea lume veche și îmbâcsită de metehne. Spirite libere, deschise, dornice de aventură. Așteptau războiul ca pe o curiozitate, ca pe o formă prin care poți consuma energia tinereții.

După film, în aplauzele publicului, pe scena de la „Independența” au urcat actorul Liviu Cheloiu, regizorul Silviu Tripăduș și frații Emanuel și Robert Cercelaru, care au interpretat, cu o naturalețe și o stăpânire de sine impecabilă, rolurile lui Grigore și Aristică. Băieți simpli, caractere modeste, chiar timizi. Nu afișau deloc dezinvoltura din film. Comportament tipic actoricesc. Când nu sunt acolo, în mediul și în aerul lor, unde se pot manifesta, sunt oameni tăcuți, care se strecoară discret prin viață și atât.

Regizorul Silviu Tripăduș și Liviu Cheloiu au povestit publicului despre „facerea” acestui film. Cum a pornit de la o poveste publicată într-o carte pentru copii din România anilor 70. Au dezvăluit câteva întâmplări inedite, comice, petrecute pe platou sau în locațiile de filmare. Tripăduș a mai spus că seria dedicată cercetașilor nu de oprește aici, vor mai urma altele.

Distribuția filmului
Liviu Cheloiu: Comisarul Popilian
Emanuel Cercelaru: Grigore
Robert Cercelaru: Aristică
Catalina Romanet: Polina
Daniel Nuță: Fane Nebunu’
Mihai Tuca: Crusher of Transylvania
Radu Botar: Dragoș Stroie
Regia: Sergiu Prodan și Silviu Tripăduș.

Urmărește programul pentru luna decembrie 2022 la Cinematograful „Independența” din Târgoviște și nu rata filmul „Gata oricând! – Eroii de la Podul Jiului”!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

PUBLICITATE

 

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT

Web Analytics
View My Stats