Ultimul an a fost unul cumplit pentru profesorul Honorius Moțoc. Singurătate. Tristețe. O boală cumplită care îl măcina și îl ținea departe de comunitate, de prieteni, de lumea culturală pentru care a vibrat în permanență. Ultima oară ne-am întâlnit pe stradă. Unde credeți? Lângă Biblioteca Județeană. Participase la o întâlnire a pensionarilor din învățământ. Pe chipul său, mereu străbătut de un zâmbet plăcut, sincer, se simțea, ținută cu forța în frâu, suferința. Am vorbit puțin. De obicei, ne întindeam la taclale. Îi plăcea enorm să povestească, să comenteze, cu tâlc, cu un umor fin, dulce, anumite momente sociale, politice, istorice, literare. Honorius Moțoc era un analist desăvârșit al vremurilor. Cred că pe mulți îi supăra sinceritatea și prognozele sale în materie de politică. Portretiza din cuvinte, ca un artist!

Dacă mă cobor în timp, îmi amintesc cu plăcere că ne-am cunoscut în Librăria „Le Point”, din centrul Târgoviștei. Era prin anii ’90. Eu acolo lucram. Era ceva din pasiune. Micuța librărie era un adevărat sanctuar al cărții, clădit de plasticianul și scriitorul dâmbovițean Ion Mărculescu, prieten bun al regretatului Honorius Moțoc. Îmi plăcea să-l ascult cum povestea domol, mereu ghidat de zâmbet, despre oamenii de cultură, istorie, societate, despre Cetate. A intrat apoi în politică. A fost viceprimar al municipiului Târgoviște, dar era la fel. Neschimbat. De obicei, oamenii care au pătruns pe culoarele politicii inodore, incolore, fără gust și miros, își schimbă atitudinea față de restul, comportamentul. Devin sclavii orgoliului și ambiției. Dovezi de slăbiciune. Honorius Moțoc nu a fost atins de aceste tare. A rămas mereu același om. Chiar și atunci când a îndeplinit, cu merite deosebite, funcția de inspector școlar general. Ușa dumnealui era mereu deschisă. Un comunicator desăvârșit. Un sfătuitor cald și priceput. Era atent la toate, simțea și răbda, discret. Un deslușitor priceput al naturii umane. Dialoga plăcut, în limita rezonabilă a timpului, cu toți cei care îl abordau. Simplitatea era marele său crez.

Acum nu mai este printre noi. Este acolo, sus, unde cu toții sperăm că vom găsi nesfârșirea. Am rămas cu amintirile, cu volumul „Din jurnalul unui inspector școlar”… Așa cum am scris în octombrie 2022, „Profesorul Honorius Moțoc, la ceasul mărturisirilor vesele și triste”. Lansarea cărții produsă la Inspectoratul Școlar Județean Dâmbovița a fost o adevărată sărbătoare a prieteniei. Și, tot într-un octombrie, cartea vieții lui Honorius Moțoc s-a închis… Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Ion Obăgilă,
Redactor șef Incomod Media

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Reclama