Conectați-vă cu noi

OPINII

Vremuri tulburi

Publicat

pe

Suntem atât de absorbiţi de sindromul urii, de a face rău celui de lângă noi, de a pune „bine” vecinul, prietenul, adversarul social şi politic, încât am uitat de bucurii, de firesc, de cea ce ne reprezintă, de existenţa cotidiană. Am trecut la diverse catastrofa alimentară care se apropie.

Nevăzutul virus al pestei porcine africane ne-a devalizat combinatele de suine. Zeci de mii de porci au fost eutanasiaţi şi mai urmează alţii. Fermieri băgaţi în faliment, sute de oameni rămaşi fără locuri de muncă şi coşmarul nu s-a oprit.

Prin satele României atinse de cumplita molimă umblă veterinarii, jandarmii şi militarii din poartă în poartă şi omoară groşteii gospodarilor. Plâng bătrânele pe la porţi, gândindu-se amarnic că, la iarnă, nu vor avea să pună pe masă nepoţilor o bucată de şoric sau tradiţionalii cârnăciori.

Simt oamenii cum se clatină pământul sub ei, când văd bietele animale sacrificate în afara rostului firii. Şi lucrurile nu se opresc aici. Boala se întinde. Aproape zilnic aflăm că mai apare un focar. Dacă o ţinem tot aşa, România va ajunge o ţară unde porcii pot fi priviţi doar la grădină zoologică, iar carnea ne va fi adusă din Occident în şiruri de TIR-uri, evident, la preţurile impuse de ei.

Mai nou, aflăm cu tristeţe că vor fi distruse şi culturile agricole din zonele în carantină, dacă se constată că pe terenurile respective au migrat mistreţii. Va fi luată la rând fauna, toate animalele sălbatice vor fi masacrate. Şi cine ştie ce ne mai aşteaptă…

În tot acest răstimp, stăm de mitinguri sterile, de bălăcăreală pe reţelele de socializare, în studiourile tv sau aiurea. Răutatea musteşte. Am auzit pe unul că declara cu nonşalanţă, sigur pe el, că în România e stare de asediu şi că anihilarea fizică a adversarului face parte din normalitate.

Românii, cândva un popor bun, deschis, primitor, jovial, zâmbitor, arătă acum lumii un alt film. Parcă nu suntem noi…

Politicienii sunt debusolaţi, nu mai au cârmă. Forţa argumentului prezentat delicat, politicos, cu ştaif, a dispărut. A ajuns la modă înjurătura, conflictul, sesizările la parchet, la Curtea Constituţională. Mu… are acum valoare de lozincă revoluţionară!?

Stăm în poartă, cu pancarta în mână şi protestăm în timp ce, în spate, casa ne arde. Aruncăm o ocheadă, o lăsăm aşa şi scandăm în continuare. Pare mai important…

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Ura, ca normă!

Publicat

pe

România se polarizează. Politica, la apariţia acestui fenomen, tocmai acum, în anul Centenarului, nu mai contează. Se simte, se vede că altele sunt resorturile care duc la dezbinare naţională.

Mitingurile din Bucureşti, organizate după scenarii şi exemple arhicunoscute şi aplicate cu succes şi în alte state europene, sunt semnalul dat pentru dezlănţuirea urii. Băieţii care protestează, care îţi tot dau muie dacă nu gândeşti ca ei, dacă nu ai acelaşi crez, aceeaşi conduită socială, nu au alternative la guvernare. Nu au soluţii. Unii s-au dus acolo din curiozitate sau nu ştiu clar ce vor. Protestatarii nu au creat liderul special, salvatorul naţiunii. Nu îl au şi nici nu este acesta scopul lor. Vor doar să dârâme ordinea de drept, să elimine un guvern, iar în loc să se instaleze haosul, anarhia.

Am urmărit cu maximă atenţie discursul linear, fără substanţă, teatral, fără suflu, fără normă, al preşedintelui Klaus Iohannis. A citit un text prin porii căruia nu ţâşnea decât ura şi subiectivismul unui lider angrenat politic. S-a simţit în vocea sa indiferenţa, apatia, canalizarea mesajului împotriva PSD, împotriva Jandarmeriei, împotriva actualului guvern.

Şeful statului, în postură de promterist! Preşedintele tuturor românilor a pedalat pe lângă violenţa din Piaţa Victoriei şi a văzut doar ceea ce i-a convenit, doar ce a vrut să transmită ţării într-un mesaj inert şi demobilizator pentru apărătorii ordinii şi liniştii în statul de drept.

Este greu, cumplit, dificil, să te simţi stingher în ţara ta, în momentul în care teoria ta despre viaţă, despre politică, despre democraţie, despre prietenie, despre solidaritate nu coincide cu a celor care iau cu asalt pieţele şi cer, de acolo, ca tu să gândeşti ca ei, să acţionezi ca ei, altfel devii paria, cer de acolo ca guvernele să cadă, aşa, ca şi cum dai cu piciorul într-o piatră.

Şi eu sunt nemulţumit de situaţia economică a ţării. Nici mie nu îmi convine că nu aveam autostrăzi, că sunt prea mulţi bugetari, prea multe vacanţe pentru ei, că pensiile speciale sunt imense, că mediul privat abia rezistă în noianul de legi, că încă se fac anchete la comandă, pornindu-se de la orice mizerie, că ne pleacă copiii în afară, fugind de minimul pe economie care abia îţi ajunge să trăieşti de pe o zi pe alta, că medicii au salarii mari, dar tot nu şi-au cusut buzunarul de la halat… Că încă nu au apărut spitalele promise. Şi lista e lungă.

Dar, nu sunt adeptul anarhiei, al haosului, al răzbunării, al ticluirii de scenarii, de probe perfide, menite să elimine adversarul cu orice preţ. Democraţie înseamnă alegeri libere, programe politice pertinente, lideri entuziaşti şi puşi pe treabă, nu demagogi care stau cu nasul în televizor sau în ziare şi vânează la greşelile puterii.

Citește în continuare

OPINII

România este atacată mişeleşte!

Publicat

pe

de

Sursa foto: www.radiocluj.ro

Data de 10 august 2018 trebuie să rămână în memoria colectivă. Există momente când suntem obligaţi să luăm atitudine. Este cazul de faţă. Mă refer la două articole scandaloase ce au atras atenţia multor prieteni din Franţa, şi români, şi francezi. Au fost publicate în jurnalul francez „Libération” („Libé” pentru intimii printre care nu mă număr) – catalogat de unii ca fiind „de stânga” socialistă pură şi dură, ne-edulcorată de socio-democraţia de care se reclamă actuala guvernare din România – pe care le-am accesat pe site-ul său oficial „www.liberation.fr”: primul, din data de 09 august 2018, intitulat „Rebeliune” România: „Trebuie să facem ceva pentru ca (virgulă) copiilor noştri copii să nu le fie ruşine că sunt români” şi cel de-al doilea, din ziua următoare, 10 august 2018, purtând titlul sugestiv de „România: gaze lacrimogene şi tun cu apă pentru a dispersa o manifestaţie a expatriaţilor”. Îi invit pe toţi cititorii vorbitori de limbă franceză să lectureze respectivele articole şi să studieze cu atenţia cuvenită fotografiile ataşate, coroborându-le, întrucât împreună constituie un exemplu grandilocvent de dezinformare propagandistica mişelească, insidios-afirmativă şi absolut neruşinată. Precizez formal că personal sunt legalist, nu PSD-ist.

În primul – savant melanj de adevăruri, semi-realităţi, insinuări parşive, contra-adevăruri flagrante şi minciuni prin omisiune/retorsiune, mergând până la a susţine că Primăria Bucureştiului, panicată, le-a oferit bilete pensionarilor pentru a-i face să plece în Grecia, de frică să nu se ralieze cu manifestanţii – se afirma că aproape un milion de români din diaspora veneau în România-mumă de peste tot, din Anglia, din Germania, din Finlanda, cu mic, cu mare, spre a participa pe 10 august la o imensă adunare, în Piaţa Victoriei, pentru a-i alunga de la putere, la rândul lor, pe cei pe care-i catalogau ca fiind moştenitorii partidului comunist din era Ceauşescu, inamici ai Statului de Drept, care-i alungaseră din ţară, unde-i obligaseră să trăiască în mizerie, în timp ce ei se lăfăiau în lux. Să fi plecat toţi doar de 2 ani din ţară?!? Dar nu propuneau nicio soluţie.

Cel de-al doilea înfierează la modul angelic „violenţele disproporţionate” ale jandarmilor, care au dispersat manu militari o manifestaţie pretins pan-continentală (ce degenerase, urmare a acţiunii concertate a unor derbedei violenţi, drojdia societăţii, suspect de bine organizaţi)… Oare cei de la „Libé” nu ştiu cum sunt dispersaţi huliganii de către formaţiunile de CRS din Franţa? Conform legii. Cu forţa. De astă dată, se vorbea însă doar despre câteva mii de manifestanţi, fiindcă „milionul” s-a văzut ce-a fost: între 50 şi 80 de mii… Majoritatea bucureşteni, nu diasporani. Dar niciun cuvânt despre agresarea cu bestialitate a jandarmilor. Nimic despre abuzurile din Justiţie, despre Statul de Non Drept, despre procesele trucate, despre dosarele constituite politic, despre încălcarea drepturilor omului, despre deciziile CEDO, ale Curţii Constituţionale… Este dreptul inalienabil al cetăţenilor de a manifesta, de a se exprima liber. Dar civilizat. În Suedia votul este obligatoriu. Altfel se instaurează Anarhia, apoi Dictatura.

România este atacată cu această armă parşivă, dar extrem de eficace, care este DEZINFORMAREA! Se urmăreşte DESTABILIZAREA României pe plan intern şi internaţional. De ce? Ne mai întrebăm? Soluţia este una singură: să eradicăm corupţia, să desfiinţăm privilegiile, să muncim, să fim oneşti! Altfel vom deveni foarte curând un paşalâc pe care şi-l vor reîmpărţi (ce-a mai rămas de jefuit) foştii şi noii stăpâni…

Avocat Vladimir Ţunţi ŞTEFĂNESCU

Citește în continuare

PUBLICITATE

ad

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Servicii Web Florin Web



error: Conținutul este protejat!!