Fapt fără precedent în România! Jurnalistul Victor Ciutacu a pierdut, în primă instanță, procesul pe care i l-a deschis Asociația „Dăruiește Viață” și cele două doamne fondatoare, respectiv Oana Gheorghiu – actualul vicepremier al României și Carmen Uscatu. Spune Victor Ciutacu că, în conformitate cu decizia magistraților judecători de la Tribunalul București, ar trebui să plătească, în solidar cu România TV, asta în condițiile în care sentința rămâne definitivă, 500.000 de lei respectivei organizații non-guvernamentale și câte 250.000 de mii de lei celor două fondatoare, adică peste 200.000 de euro!

Păi, zici să mai faci jurnalism în România! Vorbesc de ziariști, nu de pirații care navighează pe apele tulburi ale rețelelor de socializare! Să te mai complici cu investigații, cu scos la lumină afaceri necurate și alte mânării? Să lucrezi deontologic! Nu. Mai bine stai în banca ta. Te ocupi de floricele. Jurnalismul de investigație nu se mai poate practica în țărișoara noastră decât dacă ai un spate puternic, dacă ești parte dintr-un trust cu finanțe, dispus și care poate prelua o astfel de situație de criză, când subiecții anchetei tale, chiar dacă sunt vinovați, fiindcă li s-a stricat imaginea, le-ai alterat prestanța prin dezvăluirile tale, te târâsc prin tribunale și, cu avocați buni și cu un judecător care nu înghite breasla jurnaliștilor, te fac. Singur sau în doi-trei, cum se practică acum presa în România, și cu bani puțini, lași investigația la o parte dacă vrei să nu fii pus la zid, să nu ajungi muritor de foame, redus la tăcere.

Lucrul acesta îl înțeleg și politicienii. Dar nu toți. Doar cei care cunosc dedesubturile profesiunii și care au trudit în această breaslă mereu supusă unor riscuri enorme. Fostul deputat PSD Radu Popa este unul dintre politicienii care știu cu ce se mănâncă jurnalismul, câte riscuri implică dacă deranjezi și printre puținii care au luat poziție împotriva condamnării în primă instanță a jurnalistului Victor Ciutacu.

Victor Ciutacu – jurnalist

„Am citit și eu ceea ce i s-a întâmplat lui Victor Ciutacu. Nu comentez fondul procesului, nu știu toate probele, nu am citit dosarul, nu am urmărit emisiunea. Și, sincer, nici nu contează pentru ce vreau să spun. Contează altceva.

Când o instanță română impută daune morale de 200.000 de euro unui jurnalist care a preluat și comentat o anchetă – indiferent cât de corectă sau incorectă ar fi acea anchetă – trimite un semnal foarte clar către breaslă: anchetele sunt scumpe. Nu ilegal de scumpe. Legal de scumpe. Ceea ce e, în anumite privințe, mai grav.

Nimeni nu te oprește să scrii. Nimeni nu-ți confiscă redacția. Nimeni nu te arestează la miezul nopții. Te lasă să lucrezi. Și după aceea, printr-o sentință pronunțată în secret pe 30 aprilie și comunicată în siajul Zilei Libertății Presei – subtilitățile puterii – te informează că libertatea ta valorează sute de mii de euro daune morale, plus cheltuieli de judecată! Mesajul e simplu și eficient: data viitoare, cântărește bine”, a scris Radu Popa pe pagina sa de Facebook.

Fostul parlamentar recunoaște că jurnalismul adevărat, de investigație, nu se face doar cu oameni curajoși. Trebuie să ai în spate organizații media care să poată absorbi riscul financiar al unui eventual proces.

„Când riscul devine 200.000 de euro per dosar, cercul celor care își permit curajul se îngustează dramatic. Acesta nu e un editorial pro sau contra Victor Ciutacu. E o observație despre mecanică. Despre cum funcționează descurajarea fără cenzură formală. Despre cum o democrație poate arăta sănătoasă în statistici și bolnavă în practică.

Justiția nu a spus că ancheta e interzisă. A spus doar că e costisitoare. Ceea ce, în limbajul redacțiilor mici și al jurnaliștilor independenți, înseamnă același lucru.

E trist. E trist pentru că judecătorii nu văd nimic grav, în România, de vreo 10 ani și au ajuns să ceară sute de mii de euro de la un jurnalist”, a adăugat Radu Popa.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Mizerabil ce se întâmplă în România. Aceleași tehnici de manipulare implementate cu succes în turul doi al alegerilor prezidențiale, când a fost ales „salvatorul nației” – Nicușor Dan, se pun în practică și acum. Apar, ca la o comandă, influencerii cu epoleți sau fără, televiziunile de casă autointitulate proeuropeane, specialiștii în economie și finanțe de prin toate cele instituții, bineînțeles, eșaloanele cu responsabilitate, care nu se mișcă niciodată din funcție, adică ceea ce numim sistem, și dau alarma. Dacă pică Guvernul Bolojan, vom intra pe drumul durerii! Crește euro, vine foamea – țipă prorocii sistemului!

Deja, pe la casele de schimb valutar, leul a pierdut teren. Brusc. Corifeii Apocalipsei divaghează teatral pe toate drumurile, în piețele publice, în spațiul virtual, despre dezastrul care ne așteaptă dacă Guvernul Ilie Bolojan este înlăturat. Acest tip de propagandă, în 2025, a prins de minune. Nicușor Dan a fost ales președinte. După, nu am scăpat de nimic. Nici măcar de promisiunea dată sub semnătură, că nu se va mări TVA-ul nu s-a putut ține Nicușor Dan!

Acum, scenariul se repetă. Numai că sistemul manipulator nu mai lucrează pe mințile electoratului. Ai de-a face cu parlamentarii, cu cei care sunt înregimentați politic și luptă, cel puțin în plan teoretic, declarativ, temperat, pentru o cauză. S-a încercat sensibilizarea Parlamentului prin așa-zisele ieșiri în stradă ale susținătorilor lui Ilie Bolojan. Telefoane, abordări secrete. Promisiuni. Scrisori deschise. Dar pare că nu a fost îndeajuns. Nu a fost atins targetul propus. Moțiunea se va vota. Și va trece. Probabil cu cel mai mare număr de voturi din 1990 încoace!

Conform unei teorii universal valabile, după ce elimini răul, cangrena, trebuie să refaci organismul deja slăbit de infecție, de neputință, îngenuncheat de taxe, impozite și de explozia prețurilor la tot ce susține existența de zi cu zi a românilor. Să vedem dacă PSD și AUR au pregătit ceva. Dacă există o soluție de avarie, un plan bine pus la punct. Dacă răsfoim istoria României de după 1989, nu a existat niciodată un plan de rezervă în bagajul politicienilor. S-a mers din inerție.

Dacă și acum se întâmplă la fel, nu câștigăm nimic. Este ca o doză de morfină aplicată unui bolnav incurabil, cu scopul de a nu mai simți durerea. Dar nu îl salvăm! Nu asta vrem! PSD, Sorin Grindeanu, George Simion, trebuie să facă ceva. Măcar acum. Să vedem un sâmbure de schimbare!

Mă tem că nu se va întâmpla nimic. Ne ducem crucea mai departe. O mutăm doar de pe umărul din dreapta pe cel din stânga. Dar mai este brațul stâng așa puternic, cum ar trebui să fie? Nu prea. Este complet înmuiat de interese, de grupuri, de structuri create cu scop personal. Ideologia a fost exclusă total. Fără ea, partidele au devenit târâtoare. Organisme parazitare care au doar un singur scop, să reziste și să agonisească mai mult.

Și cine să fie premier? Nu s-a ieșit cu niciun nume, cu un program, nici măcar cu o lozincă energică. Nimic mobilizator! Acum, cu sinceritate, chiar dacă nu îi iubesc aroganța, singurul care ar putea face câte ceva pentru îndreptarea lucrurilor ar fi Victor Ponta. Altul nu văd. Călin Georgescu ar fi o soluție, dar nu a depășit faza de icoană la care unii se închină cu speranțe. Lipsește concretețea. Declarații, aforisme, citate, din belșug. Hrănesc spiritul, dar avem nevoie și de restul. Mâine ar trebui să ne întoarcem la politica adevărată. La democrație! Oare, se va întâmpla așa?

Urmărește Incomod Media și pe Google News