OPINII
Ei cu ei şi noi cu nimeni!
Hai că s-a întors America cu faţa spre noi! După ce ani de zile în România s-au săvârşit abuzuri grosolane, de neînchipuit, pornite parcă din rărunchii stalinismului, iar unii merg şi acum după acelaşi calapod al făcăturii la comandă, reprezentanţi de marcă americani iau poziţie şi spun că aşa ceva nu se mai poate! Gata! Trebuie pus punct statului poliţienesc!
Rudolph Giuliani a dat semnalul intrării României în matca firească a statului de drept. Politicianul american, într-o scrisoare trimisă primului bărbat al ţării noastre – Klaus Iohannis, care până acum a tăcut şi a tolerat abuzul, cere în mod clar să se renunţe la tot soiul de protocoale, de înţelegeri ascunse între instituţile de forţă.
Solicită Giuliani ca investigaţiile şi judecarea corupţiei să se realizeze în mod cinstit, transparent şi în concordanţă cu legea. Până acum, cine trebuia scos pe tuşă, era făcut rapid!
Cu siguranţă, gestul avocatului apropiat al preşedindelui Donald Trump nu îi bucură pe cei obişnuiţi deja cu puterea, cu abuzul, pe cei care simt o poftă nebună să-şi bată joc de semeni, să hărţuiască, să timoreze, să aplice legea bunului plac, să execute comenzile unor şefi frustraţi, ahtiaţi după funcţii.
Vinovaţi de întronarea abuzului în România de după 2004 nu îi găsesc decât pe politicieni. Ei au tolerat, au tăcut, au închis ochii, au făcut concesii, au cohabitat cu reprezentanţii statului paralel. Ei au dat apă la moară sistemului opresiv, prin legi înjgebate pe picior, în care drepturile şi libertăţile cetăţeanului au fost trecute la diverse.
Sperăm să îşi revină aleşii, să facă ceea ce trebuie pentru ţară, să nu se mai gândească doar la liniştea şi la confortul lor şi al apropiaţilor lor, să vadă dincolo de ograda de partid. Să ne vadă şi pe noi, poporul! Să mai lase mofturile organizării de nunţi, botezuri şi alte tipuri de petreceri sau întâlniri cu aşa-zis caracter politic, pline de fast, prin palate istorice sau în locuri exclusiviste, la munte ori la mare.
Normalitatea trebuie să vină din toate direcţiile şi pe toate planurile. Prin astfel de manifestări, ne cântă muzica doar nouă, clasa politică se izolează de ţară, de încrederea românilor, de menirea pe care o are.
Rudolf Giuliani a dat un semnal bun, benefic pentru speranţele noastre, pentru normalitate, pentru viitorul ţării, dar nu este suficient. Politicienii noştri, din păcate, trăiesc la vile, nu ştiu să meargă pe bicicletă, cu trenul sau cu autobuzul, iar prin cămine culturale intră, de obicei, doar în campanii electorale. În rest, sunt ei cu ei. Şi noi cu nimeni!
Și, ca să ne revenim rapid după Sfintele Sărbători de Paște, adică să intrăm în viața obișnuită, nesulemenită, pentru cei mai mulți dintre muritori cu fardul discret și plăpând al unei false stări de bine și prosperitare, Institutul Național de Statistică ne anunță că inflația în luna martie s-a menținut la o cotă ridicată, ba chiar a mai urcat puțin, la 9,87%. Ce mare lucru! O ducem! Avem experiența supraviețuirii și a improvizației existențiale!
Și, cu siguranță, după tot ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu, cu blocarea Strâmtorii Hurmuz, cu negocierile de pace eșuate, reluate, iar eșuate și spectacolul continuă în detrimentul omenirii, care intră total într-o vreme a incertitudinii planetare. Adică, orice s-ar mai putea întâmpla rău, nu ne va mai surprinde.
Pe la noi, este liniște deocamdată. Tipul ăla care nu aduce nimic bun. Politicienii nu s-au întors de pe la munte sau din variile oceaguri de lux unde au ciocnit ouă roșii, au mâncat drob și au încărcat pe rețelele de socializare stereotipele mesaje de Paște, puerile jocuri de imagine.
În Ungaria, Orban a devenit o amintire. Țara vecină, după 16 ani, intră într-un proces de resetare completă. Este de urmărit fenomenul.
Președintele Trump, după ce a dat de pământ, declarativ deocamdată, cu liderii europeni, l-a atacat și pe Papa Leon și, ca să fie tabloul stării de uimire complet, a postat pe rețelele de socializare o imagine realizată cu AI, prietenul nostru cel de toate zilele, unde apare în postura de salvator biblic. Un fel de Mesia universal. Ce-i drept, nu după multă vreme, în urma unui val de indignare, a șters postarea care a răvășit planeta și a lansat întrebarea: încotro ne îndreptăm? Este rost de bine? Nu prea pare. Suntem cuprinși de vârtejul inerției. Nu facem nimic să ne eliberăm din strânsoarea lui. Oare, mai putem? Căutăm doar să ne adaptăm direcției sale. Este mai simplu.
Suntem condamnați să trăim sub zodia gustului amar. Provine de la orice se întâmplă în jurul nostru. Ciudat. Instantaneu. Neașteptat. Vine de la societate, politică, rude, prieteni, amici, cunoscuți. Nu de la dușmani. La ei se aplică alte norme. Sunt constanți și deschiși.
Gust amar ne lasă Guvernul care ne-a vârât în austeritate. Politicienii incapabili, falși, nestatornici și fără vână. Puși doar pe căpătuială. Gust amar îmi lasă demnitarul care de dimineață votează, în Guvern, să taie sprijinul pentru veterani, mame și persoane cu dizabilități, iar seara apare și spune că nu este de acord cu ceea ce se întâmplă, că va iniția un pachet de măsuri.
Gust amar îmi lasă președintele țării, pe care eu nu l-am ales și care, în afară de a gesticula inerent, vădit pentru a-și căuta puncte de sprijin pentru neputința sa, nu duce și nu știe mai mult. Nici nu are nevoie. Trebuia doar musai ales!
Gust amar îmi lasă Bolojan Ilie, premierul pătimirii noastre, care lovește cu barda în tot ce mișcă, țintind aproape cu plăcere în nevoiași. Și zice că face reforme! Care?
Gust amar îmi lasă Uniunea Europeană care parcă și-a pierdut azimutul. Plutește în derivă. Ciudat. La Bruxelles, Strasbourg și aiurea, sunt gloate de politicieni și alte soiuri și roiuri de demnitari și funcționari care cică lucrează pentru prosperitatea Europei. Pentru cine?
Gust amar îmi lasă acum președintele Statelor Unite, Donald Trump, pe care l-am crezut într-adevăr un pacificator și el a dat planeta peste cap. Ar trebui să primească un premiu Nobel. Dar nu pentru pace. Trebuie inventat ceva nou. Momentele pe care le trăiește omenirea sunt unice!
Gustul amar mi-a năvălit în existență când am auzit că un fost șef de cabinet al celui de-al treilea om în stat a agonisit la cutii de pantofi sute de mii de euro. Ăștia probabil așa, de consum, la bucătărie. La noi, mama, în cutii de pantofi, ține florile de tei și mușețelul uscat pentru infuzie. Ce ironie!
Dâmboviţaacum 2 zileConductă de gaze fisurată de un autoturism la intrare în Târgoviște. Circulația blocată pentru zeci de minute
- Dâmboviţaacum 4 zile
Doi răniți grav într-un accident pe DN 72A, în Dragomirești
- ACTUALITATEacum o săptămână
Hotel Peștera Wellness & Spa, în topurile naționale ale calității și profesionalismului
- ACTUALITATEacum 4 zile
Nuclearelectrica și Universitatea Valahia înființează programul de masterat „Tehnologii avansate pentru industria nucleară”
- ACTUALITATEacum 4 zile
Nucetul a fost în dublă sărbătoare: Izvorului Tămăduirii și Ziua Comunei
- ACTUALITATEacum 4 zile
Găești. Florile plantate de autorități au fost furate! Primarul Alexandru Iorga a sesizat Poliția
- ACTUALITATEacum 5 zile
400 de locuri de parcare gratuite lângă Parcul Chindia. Nu mai lăsați mașinile pe străzile adiacente!
- ADMINISTRAŢIEacum o săptămână
Primăria Târgoviște reabilitează cu fonduri europene și Școala „Prof. Paul Bănică”. VIDEO
moshu49
28 august 2018 at 5:39
totul este atît de străveziu încît mă întreb dacă avocatul Giuliani – ajuns un ren, Rudolph, al lui Trump din erou al americanilor în 2001 – a semnat și scrisoarea în varianta românească?
acesta este celebrul avocat american pentru care nu există un singur adevăr, ci „adevăruri”?
OK!