Connect with us

POLITIC

Adrian Ţuţuianu, Gabriela Firea şi Paul Stănescu cer demisia lui Dragnea!

Publicat

pe

Liderul PSD Dâmboviţa, Adrian Ţuţuianu, este semnatar, alături de Gabriela Firea – primarul general al Capitalei şi Paul Stănescu – vicepremier şi ministru al Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, al unei scrisori către preşedintele PSD Liviu Dragnea, căruia i se solicită demisia, şi către membrii Comitetului Executiv Naţional al PSD.

Este ştiut faptul că Adrian Ţuţuianu se află în dispută cu Liviu Dragnea, încă de la momentul în care şeful PSD l-a în lăturat de la conducerea Ministerului Apărării Naţionale.

Documentul a fost publicat integral, în această dimineaţă, de portalul stiripesurse.ro.

Stimate domnule Liviu Nicolae Dragnea,
Doamnelor și domnilor membri ai Comitetului Executiv Național,

Partidul Social Democrat guvernează România de 1 an și 9 luni, cu rezultate economice pozitive. Toți indicatorii atestă o creștere economică sustenabilă, un nivel record al veniturilor statului, o îmbunătățire a absorbției fondurilor europene. Au crescut salariile, pensiile, ajutoarele sociale și subvențiile pentru agricultori. Avem cel mai mare număr de salariați din ultimii 20 de ani, cel mai redus nivel al șomajului etc.

Cu toate acestea, paradoxal, Partidul Social Democrat scade în preferințele electoratului, cercetările sociologice indicând o opțiune de vot cuprinsă între 25%-30%, cu mult sub scorul obținut de partid la alegerile parlamentare din anul 2016 (47%). De asemenea, președintele partidului, Liviu Nicolae Dragnea, este cotat în sondajele de opinie cu 7%-12% din preferințele electoratului, cu mult sub cota partidului, fiind de altfel cel mai contestat lider politic din România ultimilor ani.

Situația actuală a PSD trebuie văzută și pe fondul unei slabe opoziții politice, în contextul unor mișcări sociale de contestare, tot mai consistente și mai radicale, al creșterii gradului de polarizare a societății românești (pro și contra PSD).

Este datoria noastră de oameni politici responsabili să analizăm această situație și să decidem care sunt măsurile necesare pentru oprirea acestei tendințe, dar și să consolidăm structurile partidului pentru a rămâne principala forță politică a țării, capabilă să câștige alegerile din anul 2019 – europarlamentare și prezidențiale – și cele din 2020 – locale și parlamentare.

Cauzele pentru care ne aflăm în această situație sunt, în opinia noastră, următoarele:

1. Partidul Social Democrat și guvernul său sunt parte a unor conflicte interne, care au răbufnit și vor continua să se accentueze. Modul în care au fost desemnați cei trei candidați la funcția de Prim-Ministru și membrii Guvernului, fără niciun set valid de criterii necesare pentru o guvernare performantă, a adâncit conflictele latente din partid și a generat neîncredere în rândul alegătorilor. Moțiunea de cenzură împotriva propriului guvern, instalarea a nu mai puțin de trei guverne în 19 luni, schimbările neexplicate ale unor miniștri, sunt elemente percepute în mod negativ de electoratul PSD. Congresul din luna martie 2018 nu a generat o îmbunătățire a funcționării partidului, cu implicații asupra imaginii și percepției publice în rândul electoratului propriu, dar și al societății în ansamblu.

2. PSD se află într-un război permanent, purtat pe prea multe fronturi, cu o parte importantă a societății românești: Președintele României, partidele politice din opoziție, SRI, SPP, Ministerul Public, DNA, societatea civilă etc.

3. Agenda publică a fost acaparată de teme precum Corupția, schimbările din Justiție, „Statul Paralel”, de protocoalele de colaborare cu SRI, care au acoperit, în planul dezbaterii publice, rezultatele guvernării în domeniile economic și social. La aceasta se adaugă o strategie de comunicare publică deficitară a partidului, care doar a reacționat defensiv și ineficient la atacurile venite din toate părțile, în loc să fie pro activ și să impună temele de discuție.

4. Toate luările legitime de poziție pe tema „Statului Paralel”, a abuzurilor comise în justiție, în baza protocoalelor ilegale dintre SRI și diverse instituții, au fost contracarate cu ideea că PSD acționează din interes propriu, în beneficiul unor lideri sau acoliți ai acestora.

De asemenea, inițiativele PSD în zona reformării Justiției, justificate din perspectiva democratizării societății românești, a respectării drepturilor și libertăților fundamentale, au fost atacate de opoziția parlamentară și o parte a societății civile, ca fiind demersuri exclusiv în interesul liderului PSD, domnul Liviu Dragnea.

Prin urmare, se poate afirma, fără rezerve, că liderul PSD a devenit, prin vulnerabilitatea sa juridică, un obstacol în adoptarea acestor reglementări.

5. Manifestările împotriva guvernului și a PSD, în special cele din iarna anului 2017 și cele recente, din august 2018, au contribuit la polarizarea societății românești și la dezvoltarea unei atitudini agresive împotriva PSD, din partea unor segmente ale societății. Acțiunile de protest anunțate pentru lunile septembrie și octombrie 2018 vor adânci criza de neîncredere în partid. În acest context, adoptarea prin ordonanță de urgență a unor măsuri de amnistie și grațiere este de natură să genereze proteste de amploare care se vor solda, cel mai probabil, cu căderea guvernului Dăncilă și cu pierderea guvernării de către PSD.

6. Promovarea în Guvern, Ministere, Agenții, alte instituții publice a unor persoane cu evidente carențe profesionale, incapabile să comunice corect, argumentat, pe temele guvernării.

7. Instalarea neîncrederii externe în PSD, pe fondul percepției că sunt atacate instituțiile statului de drept și Justiția. PSD nu a fost capabil să explice convingător, în plan extern, motivațiile reale și legitime ale demersurilor sale privind reforma în Justiție și încetarea încălcărilor grosolane ale drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor de către „Statul paralel”.

8. Situația juridică vulnerabilă a liderului PSD, Liviu Nicolae Dragnea, a devenit vulnerabilitatea majoră a partidului, elementul principal de atac al opoziției și a unei părți a societății civile, o perpetuă sursă de neîncredere în plan intern și extern, motivul pentru care se pune la îndoială corectitudinea oricărui demers inițiat de PSD de în direcția reformării Justiției.

9. Conducerea discreționară a partidului, transformarea structurilor de conducere (Biroul Permanent Național, Comitetul Executiv) în foruri care validează deciziile luate într-un format restrâns, desființarea de facto a Consiliului Național și a Departamentelor partidului, lipsa dezbaterii interne în structurile politice și parlamentare.

În fața situației de criză, pentru a evita izolarea internațională a țării și pierderea încrederii în PSD, propunem următoarele acțiuni:

1. Demisia imediată a domnului Liviu Nicolae Dragnea din funcția de președinte al Partidului și din funcția de Președinte al Camerei Deputaților.

2. Asigurarea interimatului conducerii PSD de către doamna Viorica Dăncilă, președinte executiv, până la organizarea unui Congres Extraordinar, în prima parte a anului 2019. Democratizarea vieții interne de partid și asigurarea funcționării statutare a structurilor interne (Birou Permanent Național, Comitet Executiv, Consiliul Național, Departamente etc.).

3. Menținerea coaliției PSD-ALDE, singura garanție a continuării programului de guvernare. Negocierea susținerii parlamentare a Guvernului de către UDMR, minorități naționale, parlamentari independenți.

4. Îmbunătățirea actului de guvernare și consolidarea echipei guvernamentale. Agenda publică a Guvernului trebuie centrată pe investiții publice, sprijinirea mediului de afaceri în vederea menținerii ritmului de creștere economică.

5. Susținerea marilor proiecte de infrastructură critică (termoficare, alimentare cu apă etc) și a colaborării dintre Guvern și administrația publică locală pentru implementarea acestora.

6. Impulsionarea inițierii și derulării proiectelor privind infrastructura de mobilitate (autostrăzi, drumuri expres, centuri ocolitoare etc) de către administrația centrală și locală.

7. Susținerea necondiționată a adoptării și aplicării noii legi a Pensiilor, așa cum a fost elaborată de actualul Guvern.

8. Elaborarea unui plan coerent de eficientizare a sistemului de ajutoare sociale prin măsuri țintite, menite să-i ajute pe cei aflați cu adevărat în nevoie, astfel încât lupta împotriva pauperizării să înregistreze rezultate vizibile.

9. Pregătirea corespunzătoare a Președinției Consiliului Uniunii Europene, moment ce trebuie să genereze o îmbunătățire a imaginii României și a guvernării, în plan internațional.

10. Creșterea coeziunii grupurilor parlamentare și adoptarea în această sesiune parlamentară a pachetului de legi privind Justiția, legile de modificare a Codului penal, a Codului de procedură penală, a Codului de procedură civilă; legile privind securitatea națională, Codul administrativ, dar și inițiativele legislative necesare punerii în aplicare a măsurilor adoptate de Comitetul Executiv Național al PSD, din 1 septembrie 2018; legea off-shore; legislația privind regimul juridic al incompatibilităților și conflictelor de interese.

Grupurile parlamentare vor susține necondiționat guvernul PSD-ALDE și vor respinge orice moțiune de cenzură promovată de opoziția parlamentară.

11. Adoptarea unei legi a Lobby-ului în concordanță cu principiile de transparență și bune practici din statele cu tradiție în acest domeniu.

12. Ajustarea cadrului legislativ și normativ privind exploatarea resurselor naturale în baza principiului maximizării beneficiilor pentru români în condițiile asigurării unui cadru atractiv pentru investitori,

13. Adoptarea unei inițiative legislative privind amnistia și grațierea, după o largă consultare și dezbatere cu: Ministerul Justiției, CSM, ICCJ, asociațiile magistraților, UNBR și societatea civilă. Reforma justiției și a politicii penale pot reuși, fiind acceptate de societate numai în măsura în care convingem că acestea se fac în interesul protecției drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

14. Condamnarea cu fermitate și luarea tuturor măsurilor pentru împiedicarea imixtiunii serviciilor secrete sau a grupurilor de interese ilegitime în actul de justiție, care trebui să se înfăptuiască imparțial, cu respectarea strictă a Constituției și a legilor în vigoare.

15. Susținerea referendumului național privind revizuirea Constituției din data de 7 octombrie 2018.

16. Susținerea Guvernului în procesul de rectificare bugetară. Pregătirea corespunzătoare a rectificării bugetare din luna noiembrie. Pregătirea bugetului de stat și a proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2019 și adoptarea acestora până la sfârșitul sesiunii parlamentare.

17. Sprijinirea autorităților administrației publice locale prin alocarea resurselor financiare necesare funcționării și dezvoltării localităților. Adoptarea codului finanțelor publice.

18. Întocmirea unei strategii electorale coerente, care să asigure pregătirea partidului pentru alegerile din anul 2019, europarlamentare și prezidențiale și maximizarea șanselor de câștigare a acestora.

19. Îmbunătățirea relațiilor cu partenerii internaționali și recâștigarea încrederii în România și în Partidul Social Democrat. Trebuie să redevenim parteneri viabili pentru dialog în cadrul Partidului Socialiștilor Europeni și Internaționalei Socialiste.

Stimați colegi,

Demersul nostru este unul onest, care nu urmărește interese personale, ci salvarea Partidului Social Democrat într-un moment dificil. Facem apel la toți membrii Comitetului Executiv Național, parlamentari, președinți de Consilii Județene, primari, consilieri județeni și locali, membrii și simpatizanți ai partidului, să sprijine demersul nostru. Este important să rămânem uniți și solidari, să continuăm guvernarea, dar să avem și viitor. PSD trebuie să rămână cea mai importantă forță politică a țării, un partid de stânga modern și progresist, cu vocație europeană.

În numele comitetului de inițiativă al prezentei Declarații comune,

Paul Stănescu, vicepreședinte PSD, Viceprim-ministru, ministrul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice
Gabriela Firea, vicepreședinte PSD, Primar general al Capitalei
Adrian Țuțuianu, vicepreședinte PSD, Vicepreședinte al Senatului

București, 19 septembrie 2018

Citește mai departe
Reclamă
1 Comentariu

1 Comment

  1. moshu49

    septembrie 19, 2018 at 5:55 pm

    nu ca scrisoarea lui Brucan, la ei e vorba de <>
    ăsta-i titlul de articol ce-mi plăcu 🙂
    cît despre „vocația europeană” a acestui partid, aiasta-i o himeră (DEX: închipuire fără temei, fantezie irealizabilă; iluzie, fantasmă)

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Dâmboviţa

Deputat Radu Popa: Lumea nu iubește dictatorii pentru că libertatea e partea sfântă din fiecare om

Publicat

pe

Deputatul PSD Radu Popa critică politica dusă de președintele Chinei, care, pentru a menține la putere regimul comunist, înăbușă protestele oamenilor care s-au săturat de dictatură cu ajutorul aparatului represiv. Dictatorii nu au sfârșit niciodată bine. Pentru ei a rămas întotdeauna rezervat un colț întunecat de istorie.

„Sunt alături de oamenii din toate orașele Chinei, acolo unde cei care protestează pentru drepturi și libertăți sunt tratați cu barbarie. Dictatura comunistă a lui Xi nu își poate apăra puterea doar cu forța pulanelor. Așa a făcut Ianukovici și a pierdut. Așa face Putin și va pierde. Așa fac dictatorii. Dar lumea nu iubește dictatorii pentru că libertatea e partea sfântă din fiecare om. De aceea, tentivele de reprimare a libertăților trebuie mereu combătute iar oamenii mereu apărați”, a scris Radu Popa pe pagina sa de Facebook.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

POLITIC

Avangarda, cu Ionuț Vulpescu. Celebrarea a 20 de ani de la invitarea României în procesul de aderare la Alianța Nord-Atlantică

Publicat

pe

de

Ediția din 27 noiembrie a podcastului „Avangarda, cu Ionuț Vulpescu” a găzduit un episod special, cu ocazia aniversării a douăzeci de ani de când România a fost invitată să adere la Alianţa Nord-Atlantică la Summit-ul NATO de la Praga din noiembrie 2002. Pentru a marca acest eveniment, fostul ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu, a ales să difuzeze o parte a podcastului CAA Live! realizat de Ambasadorul Jim Rosapepe, care l-a avut ca invitat pe Ambasadorul Alfred Moses, Ambasador al SUA în România din 1994 până în 1997. Gazda podcastului, Ambasadorul James (Jim) Rosapepe, este în prezent senator de Maryland la al patrulea mandat, membru al Partidului Democrat și vicepreședinte al Comitetului pentru Buget și Taxe din Senatul american. A îndeplinit funcția de Ambasador al Statelor Unite ale Americii în România în timpul administrației Clinton, în perioada 4 februarie 1998 – 1 martie 2001. Invitatul său, Ambasadorul Alfred H. Moses, a fost unul dintre consilierii principali ai președintelui Jimmy Carter, iar între 1994– 1997 a servit ca Ambasador al Statelor Unite în România. În perioada 1999– 2001, a fost reprezentantul special al președintelui SUA în Cipru. A ocupat, de asemenea, funcția de președinte al Comitetului Evreiesc American. Relatarea procesului de aderare a României la NATO de către Ambasadorul Moses arată, printre altele, de ce lozinca anti-iliesciană, „Cine-a stat cinci ani la ruși, nu poate gândi ca Bush” nu se susține, pentru că Președintele Iliescu a fost, după cum spune chiar Alfred Moses, „un pro-american!”. O parte dintre mărturiile Ambasadorului Alfred Moses pot fi consultate în volumul de autor Jurnal de București: Drumul României de la Întuneric la Lumină, publicat de Editura ART în noiembrie, 2019.

Interviul poate fi ascultat aici: https://soundcloud.com/caaliveatmeridian/ambassador-alfred-moses-on-romanian-president-ion-iliescu?utm_source=clipboard&utm_medium=text&utm_campaign=social_sharing

Doi foști ambasadori ai SUA în România, despre drumul țării noastre de la întuneric la lumină

Ambasadorul Alfred Moses se alătură CAA Live! Invitat la podcastul Ambasadorului Jim Rosapepe pentru a discuta despre ascensiunea Președintelui Ion Iliescu de la rolul său sub Nicolae Ceaușescu, în timpul regimului comunist al României, până la a deveni primul șef de stat ales democratic în România. Ambasadorul Moses a lansat recent volumul de autor Bucharest Diary: Romania’s Journey from Darkness to Light (Jurnal de București: Drumul României de la Întuneric la Lumină)

Alfred Moses: „Iliescu, Părintele României moderne”

J.R.: Bună ziua, sunt Ambasadorul Jim Rosapepe, gazda dvs. de astăzi, pentru podcastul Ambasadorilor Americani, sponsorizat de Consiliul Ambasadorilor Americani din Washington DC. Invitatul nostru astăzi este Ambasadorul Alfred Moses, un distins avocat și lider al comunității americane evreiești, consilier special al Președintelui Carter. Astăzi vom discuta despre activitatea sa profesională din România, unde a servit ca Ambasador al Statelor Unite din 1994 până în 1997. Cartea sa, Jurnal de București, reflectă amintiri din viața publică și privată trăită în România.

Să discutăm despre perioada în care ați devenit Ambasador. Ați lucrat cu reprezentanții leadershipului postcomunist în România. Toate fostele țări comuniste nu doar din Europa, dar din lume, când fac o schimbare, de obicei ceea ce se schimbă e sistemul politic, niciodată oamenii din țară. Ocazional ai oameni care vin de peste ocean și asta s-a întâmplat în România, cumva. Dar una dintre cele mai importante figuri ale tranziției, dacă chiar cea mai importantă, a fost Ion Iliescu, Președinte al României în timpul în care ați fost Ambasador și de asemenea Președinte, pentru o scurtă vreme, în timpul mandatului meu ca Ambasador. În rest, a fost liderul opoziției, dar cu siguranță a fost unul dintre cei mai importanți lideri politici ai țării. Cine a fost, de fapt, Ion Iliescu, cum a condus, ce rol a avut de îndeplinit?
A.M.: A avut un rol decisiv. În cartea mea îl numesc părintele României moderne și într-un sens, a fost. Nu a fost fără pată. Încă trăiește, are 88 de ani, nu mai e activ politic. În urmă cu câțiva ani, când l-am întâlnit, își scria Memoriile.

J.P.: Aș vrea să pot să le citesc!
A.M.: Eu nu sunt atât de sigur că vreau să o fac! În primul rând vor fi în română, iar memoriile lui încep cu rolul lui de lider în promovarea comunismului în rândul tinerilor în Europa de Est. A făcut liceul, apoi a urmat studiile la Moscova, cu premierul de mai târziu al Chinei; tatăl lui a fost comunist, a fost crescut în spiritul comunismului; a făcut parte din echivalentul Cominternului României (n.n. Comitetul Central al PCR) sub comanda lui Ceaușescu, urmașul lui Dej. A fost cu Ceaușescu în Coreea de Nord în 1971 sau 1972. Ceaușescu s-a îndrăgostit de regimul comunist din Coreea. S-a întors și a încercat să impună o parte a acelui regim în România, o dictatură absolută, un regim totalitar, cu lagăre, închisori, cenzură a presei. Iliescu, la acel moment, s-a despărțit de Ceaușescu. A părăsit Cominternul (n.n. CC al PCR). A fost retrogradat, trimis la Iași, devenind prim-secretar al regiunii. A fost retrogradat și din acea poziție și numit la conducerea unei edituri tehnice din București (n.n. Editura Tehnică). A încercat să coaguleze un grup ca să-l dea jos pe Ceaușescu, dar a eșuat.

„Iliescu era pro-american!”

J.P.: În timpul ultimilor ani de comunism, a stat în spatele scenei și a încercat să submineze activitatea dictatorului.
A.M.: Da, cred că ai dreptate. Dar nu putea să treacă peste serviciile de informații sau peste armată. Odată ce Ceaușescu a părăsit Bucureștiul în 22 decembrie 1989, regimul care a succedat, autonumit, persoane care s-au autonumit în funcții, l-au recunoscut pe Iliescu aproape ca pe un disident și l-au făcut liderul lor aproape exclusiv prin aclamații. A devenit Președinte. A fost, desigur, un social-democrat, dar un socialist profund. Era foarte îngrijorat de inegalități, polarizări și sărăcie, care se acceleraseră în România. Își amintea din era comunistă neplăcerea pe care o avea față de oamenii bogați. Obișnuiam să discut cu el: „Domnule președinte, nu poți avea o țară prosperă decât dacă ai niște oameni bogați!” Nu a acceptat niciodată. Avea o poziție apropiată de cea exprimată de Partidul Laburist în UK, însă era un tip foarte decent, consecvent, onest, iar pentru România, în mod incredibil, necorupt. Nu a avut bogății personale. Ne-a ajutat să dezvoltăm să construim o relație puternică, una care continuă și acum să se dezvolte și să fie un real sprijin, între America și România. Era Pro-American, un om bun, iar cu mine a avut o relație personală foarte bună. L-am întâlnit înainte să devin Ambasador. A venit aici (n.n. în SUA), la deschiderea Muzeului Holocaustului, în 1993 și am avut o recepție organizată de firma mea de avocatură, cu participare din partea guvernului SUA, în cinstea lui. Am continuat relația începută atunci și ne-am văzut de câteva ori înainte să devin Ambasador. Mereu m-a văzut, m-a prezentat prim-miniștrilor săi, a acceptat să ne întâlnim și în privat, la Cotroceni, la palatul prezidențial din București, deci am avut o legătură personală. În același timp, eu nu am reprezentat nici interesele lui Ion Iliescu, nici ale Guvernului României sau ale românilor, ci am reprezentat SUA, dar era în interesul nostru să lucrăm cu Iliescu, să privatizăm economia și să întărim instituțiile democratice.

Cearta dintre Moses și Iliescu. „Domnule Ambasador, nici măcar Brejnev nu a vorbit așa cum ne-ați vorbit dvs!” „Domnule Președinte, sper că sunt un prieten mai bun României decât a fost vreodată Brejnev!”

J.P.: Relatați în carte o poveste legată de o conversație pe care ați avut-o cu el, în urma căreia s-a supărat pe dvs.
A.M.: Cred că sunteți amabil. S-a enervat teribil. Dar continuați.

J.P.: O conversație în care ați fost foarte direct referitor la anumite lucruri pe care România trebuia să le facă și i s-a părut că aveți un ton prea puternic. Vă amintiți conversația?
A.M.: Chiar foarte bine. Îmi e întipărită în memorie. Aveam o conversație față către față. Purta un costum maro. Am pregătit șase puncte pe care le revizuisem înainte cu consilieri, cu Departamentul de Stat și am primit aprobarea de la Dick Holbrooke, care era secretar de stat adjunct pentru Afaceri Europene, pentru fiecare dintre ele. Dick m-a consiliat înțelept, m-a sfătuit să adresez chestiunile oral, prin dialog, nu în scris. Așa am făcut. I-am comunicat cele șase lucruri care erau la acel timp în contradicție cu politicile guvernului român. S-a uitat la mine, începuse să transpire, se înroșise, m-a arătat cu degetul și mi-a spus: „Domnule Ambasador, nici măcar Brejnev nu a vorbit așa cum ne-ați vorbit dvs!” Iar eu i-am spus: „Domnule Președinte, sper că sunt un prieten mai bun României decât a fost vreodată Brejnev!” Și atunci a clipit și mi-a spus: „Trebuie să rezolvăm lucrurile astea cumva!” Și le-a rezolvat. Pe toate, cu excepția accelerării privatizării industriilor locale.

Relația România-Ungaria, cheia aderării celor două state la NATO

J.P.: Unul dintre proiectele la care ați lucrat împreună a fost Tratatul cu Ungaria.
A.M.: Da! Numai că el era Președinte, nu am lucrat direct cu el pentru asta.

J.P.: Cu…
A.M.: Da, am lucrat mai mult cu Meleșcanu.

J.P.: Cine e Meleșcanu?
A.M.: Era ministrul de Externe, un domn foarte abil. (…) A scris de altfel o recenzie scurtă pentru cartea mea, foarte generoasă: „A îmbunătățit viața a milioane de români”. El a scris asta, foarte apreciativ, a fost generos din partea lui. A fost un ministru de Externe abil, am lucrat împreună.

J.P.: Care era problema?
A.M.: Problema era că ungurii voiau în conținutul Tratatului o referință la Rezoluția Consiliului Europei care impunea recunoașterea drepturilor grupurilor minoritare.

J.P.: Pentru că ungurii reprezintă cea mai mare minoritate națională din România.
A.M.: Da, și asta impunea recunoașterea drepturilor grupurilor etnice minoritare. Am lucrat la asta prin formulare, care spunea că recunoașterea drepturilor culturale ale minorităților ține de expresia indivizilor, nu a colectivităților. Deci nu e o recunoaștere politică. Drepturile culturale ale minorităților naționale sunt recunoscute individual. Nu sunt drepturi ale grupurilor. Deci nu au nevoie de implicații politice. Teama românilor era că o asemenea mișcare ar impulsiona secesiunea. Așa că am rezolvat asta cu un adjunct al ministrului de Externe al Ungariei aici, la Washington, apoi l-am sunat pe Meleșcanu și i-am spus că am reușit înțelegerea, dacă România își respectă partea. Mi-a spus că îl va suna pe Președintele Iliescu și mi-a confirmat, apoi l-am informat pe ministrul de Externe din Ungaria, și astfel înțelegerea a fost făcută și Tratatul a fost semnat. Iliescu a sprijinit demersul, dar nu a fost implicat în negocieri.

J.P.: Înțeleg. Dar acel Tratat a fost o piesă importantă, cred, în relația dintre Ungaria și România ca state capabile să se alăture NATO.
A.M.: Absolut! În perioada premergătoare extinderii NATO, secretarul Apărării Perry (n.n. William James Perry) a gândit ceea ce a devenit cunoscut lumii apoi ca „Principiile lui Perry”. Erau șase principii pentru statele care voiau să adere la NATO. Unul dintre ele privea absența disputelor privind granițele. Absența oricărei pretenții teritoriale a unei țări asupra alteia. Iar Tratatul dintre România și Ungaria asta ne-a oferit: renunțarea Ungariei la orice pretenție asupra teritoriilor din Transilvania, parte a imperiului Austro-Ungar cândva, rămânând la formatul stabilit prin Tratatul de la Trianon din 1919. România renunța la rândul ei la orice pretenție ar fi putut avea asupra unor teritorii din Ungaria. Asta a pavat drumul României și Ungariei către NATO. Fără asta, nu ar fi respectat principiile de aderare.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

PUBLICITATE

 

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT

Web Analytics
View My Stats