Am putut constata cu toţii că, din păcate, politica se bazează, în momentul de faţă, pe interes, spirit de clan, bani cât mai mulţi, funcţii şi orgolii nemăsurate. Aflăm că, în aceste zile, în Dâmboviţa, se fac pariuri. Nu sportive, ci politice! Miza e mare. Se are în vedere dacă Adrian Ţuţuianu va fi mazilit de Liviu Dragnea sau nu.

Sunt destule voci, evident din tabăra anti-Ţuţuianu, care spun că s-a hotărât ca, la şedinţa CEX, şeful social-democraţilor dâmboviţeni să fie schimbat din funcţia de preşedinte, iar în locul lui să fie numit, provizoriu, un lider de la centru sau să se creeze un colectiv de conducere.

Rovana Plumb a fost scoasă din acest joc. Se pare că s-a exprimat clar că nu o interesează funcţia de preşedinte la Dâmboviţa. Rovana fuge de conflicte, eventual, le priveşte din umbră şi mută piesele ca la jocul de şah modern, online sau prin corespondenţă. Ministra interimară a Educaţiei este interesată se pare de un loc de europarlamentar.

Sunt şi destui care, am aflat, dau telefoane primarilor PSD, membrilor cu funcţii, încearcă să-i rupă de Ţuţuianu, le povestesc despre spiritul malefic al şefului, despre ce a făcut cu partidul şi ce face, le cer edililor PSD nici mai mult nici mai puţin decât să trădeze. Ce mai, o adevărată nebunie, cum nu a mai existat din 90 şi până acum în politica dâmboviţeană!

Cei care îl vor jos pe Ţuţuianu sigur nu au treabă cu binele partidului, cu cetăţenii, cu democraţia, astea sunt lozinci de adormit fraieri. În joc, sunt orgolii, interese meschine, bani, funcţii, proiecte, locul pe care îl ocupi la masa bogaţilor, că nici aici nu mai există mulţumire. Unii vor să fie mai în faţă, să fie serviţi primii din oala cu supă, să prindă bucata mai fragedă de friptură… Mofturi de nababi ai banului public!

La ceea ce se întâmplă acum, s-ar potrivi şi adapta un proverb: „Schimbarea lui Ţuţuianu, bucuria nebunilor şi a firavei opoziţii care orbecăie în propria-i incompetenţă”.

Nu sunt neapărat un fan Ţuţuianu, relaţiile dintre mine, ca jurnalist, şi domnia sa au fost mai degrabă reci, distante, suspicioase. Când ne întâlnim, de obicei, mârâim unul la altul. Pentru Ţuţuianu, am fost unul dintre „oamenii de la Nucet” şi, într-o altă vreme, „slujbaşul lui Miculescu”. Nu m-au supărat aceste aprecieri, am considerat că fac parte din bagajul de socializare al unui politician. Lăsând la o parte aceste tare de comportament care se dezvoltă sau nu la un lider, că până la urmă este tot om şi el, şi care poate îi fac bine sau nu, Ţuţuianu trebuie să rămână în funcţie. O zic ca om simplu, ca ziarist neangrenat politic, cum este obiceiul.

PSD Dâmboviţa nu poate performa fără Adrian Ţuţuianu. Îşi pierde identitatea, forţa, devine o umbră plăcută şi atât. Căruţa s-ar putea răsturna dacă altcineva ar prelua acum hăţurile organizaţiei. Este greu de crezut că cineva numit de Bucureşti ar putea ţine în frâu apucăturilor unor primari şi membri aşezaţi prin varii funcţii, care, şi aşa, cred că lor li se cuvine totul, sunt moşieri în UAT-ul lor şi nu percutează în problemele de administraţie sau de partid decât după ce sunt bine muştruluiţi.

Lăsăm la o parte faptul că Ţuţuianu este un politician de forţă şi mănâncă administraţie pe pâine, este bun negociator, perseverent, muncitor şi lista de bine ar putea continua. Dar, cum se obişnuieşte în lumea asta, când vrei să distrugi pe cineva, să-i rupi imaginea, scoţi în faţă numai defectele, inabilităţile, tarele de caracter pe care, fie vorba între noi, le avem toţi.

Liviu Dragnea, dacă a decis să-l înlăture pe Ţuţuianu, dă dovadă de inabilitate politică, de om răzbunător, de despot, de individ care este preocupat mai mult de propria poziţie decât de soarta partidului şi a ţării. Să laşi, în pragul declanşării unor competiţii electorale, una dintre cele mai mari organizaţii PSD din ţară, cu rezultate la superlativ, fără cel care o coordonează este o gafă enormă.

Nu cred că se va întâmpla aşa ceva, indiferent ce spun unii sau alţii. Cel mult, Adrian Ţuţuianu va primi o mustrare, o sancţiune, dar nu va fi îndepărtat din funcţie. Dacă totuşi se întâmplă, înseamnă că politica a intrat într-un cumplit program de disoluţie, iar democraţia şi libertatea de expresie devin delicatese scoase din meniu.