Conectați-vă cu noi

OPINII

Politică şi pariuri!

Publicat

pe

Am putut constata cu toţii că, din păcate, politica se bazează, în momentul de faţă, pe interes, spirit de clan, bani cât mai mulţi, funcţii şi orgolii nemăsurate. Aflăm că, în aceste zile, în Dâmboviţa, se fac pariuri. Nu sportive, ci politice! Miza e mare. Se are în vedere dacă Adrian Ţuţuianu va fi mazilit de Liviu Dragnea sau nu.

Sunt destule voci, evident din tabăra anti-Ţuţuianu, care spun că s-a hotărât ca, la şedinţa CEX, şeful social-democraţilor dâmboviţeni să fie schimbat din funcţia de preşedinte, iar în locul lui să fie numit, provizoriu, un lider de la centru sau să se creeze un colectiv de conducere.

Rovana Plumb a fost scoasă din acest joc. Se pare că s-a exprimat clar că nu o interesează funcţia de preşedinte la Dâmboviţa. Rovana fuge de conflicte, eventual, le priveşte din umbră şi mută piesele ca la jocul de şah modern, online sau prin corespondenţă. Ministra interimară a Educaţiei este interesată se pare de un loc de europarlamentar.

Sunt şi destui care, am aflat, dau telefoane primarilor PSD, membrilor cu funcţii, încearcă să-i rupă de Ţuţuianu, le povestesc despre spiritul malefic al şefului, despre ce a făcut cu partidul şi ce face, le cer edililor PSD nici mai mult nici mai puţin decât să trădeze. Ce mai, o adevărată nebunie, cum nu a mai existat din 90 şi până acum în politica dâmboviţeană!

Cei care îl vor jos pe Ţuţuianu sigur nu au treabă cu binele partidului, cu cetăţenii, cu democraţia, astea sunt lozinci de adormit fraieri. În joc, sunt orgolii, interese meschine, bani, funcţii, proiecte, locul pe care îl ocupi la masa bogaţilor, că nici aici nu mai există mulţumire. Unii vor să fie mai în faţă, să fie serviţi primii din oala cu supă, să prindă bucata mai fragedă de friptură… Mofturi de nababi ai banului public!

La ceea ce se întâmplă acum, s-ar potrivi şi adapta un proverb: „Schimbarea lui Ţuţuianu, bucuria nebunilor şi a firavei opoziţii care orbecăie în propria-i incompetenţă”.

Nu sunt neapărat un fan Ţuţuianu, relaţiile dintre mine, ca jurnalist, şi domnia sa au fost mai degrabă reci, distante, suspicioase. Când ne întâlnim, de obicei, mârâim unul la altul. Pentru Ţuţuianu, am fost unul dintre „oamenii de la Nucet” şi, într-o altă vreme, „slujbaşul lui Miculescu”. Nu m-au supărat aceste aprecieri, am considerat că fac parte din bagajul de socializare al unui politician. Lăsând la o parte aceste tare de comportament care se dezvoltă sau nu la un lider, că până la urmă este tot om şi el, şi care poate îi fac bine sau nu, Ţuţuianu trebuie să rămână în funcţie. O zic ca om simplu, ca ziarist neangrenat politic, cum este obiceiul.

PSD Dâmboviţa nu poate performa fără Adrian Ţuţuianu. Îşi pierde identitatea, forţa, devine o umbră plăcută şi atât. Căruţa s-ar putea răsturna dacă altcineva ar prelua acum hăţurile organizaţiei. Este greu de crezut că cineva numit de Bucureşti ar putea ţine în frâu apucăturilor unor primari şi membri aşezaţi prin varii funcţii, care, şi aşa, cred că lor li se cuvine totul, sunt moşieri în UAT-ul lor şi nu percutează în problemele de administraţie sau de partid decât după ce sunt bine muştruluiţi.

Lăsăm la o parte faptul că Ţuţuianu este un politician de forţă şi mănâncă administraţie pe pâine, este bun negociator, perseverent, muncitor şi lista de bine ar putea continua. Dar, cum se obişnuieşte în lumea asta, când vrei să distrugi pe cineva, să-i rupi imaginea, scoţi în faţă numai defectele, inabilităţile, tarele de caracter pe care, fie vorba între noi, le avem toţi.

Liviu Dragnea, dacă a decis să-l înlăture pe Ţuţuianu, dă dovadă de inabilitate politică, de om răzbunător, de despot, de individ care este preocupat mai mult de propria poziţie decât de soarta partidului şi a ţării. Să laşi, în pragul declanşării unor competiţii electorale, una dintre cele mai mari organizaţii PSD din ţară, cu rezultate la superlativ, fără cel care o coordonează este o gafă enormă.

Nu cred că se va întâmpla aşa ceva, indiferent ce spun unii sau alţii. Cel mult, Adrian Ţuţuianu va primi o mustrare, o sancţiune, dar nu va fi îndepărtat din funcţie. Dacă totuşi se întâmplă, înseamnă că politica a intrat într-un cumplit program de disoluţie, iar democraţia şi libertatea de expresie devin delicatese scoase din meniu.

Citește mai departe
Reclamă
1 Comentariu

1 Comment

  1. moshu49

    octombrie 20, 2018 at 5:04 am

    ba din contra, eu cred că Țuțuianu îi va urma Gabrielei Firea în moara cu bile (seci!, că ce altceva îi acoperă gîtul lui Codrin Ștefănescu, inchizitorul politic al lui Dragnea?) – Stănescu de la Olt se încălzește la Căcîna 😉
    Daddy, care zilnic se trezește cu gratii în fața ochilor, nu se dă în lături de la nimic, nu pleacă el din lumea asta ca prostu’ (el a zis-o!), mai ales că cel mai expus îi este băiatul.
    ce importanță mai are o organizație care nu face sluj?
    de aceea, zic: cine mișcă, mișcă-n brișcă! 🙁

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Destin… la comandă!

Publicat

pe

Într-un material bine documentat, dar care nu cuprinde toată enciclopedia problemei, Evenimentul Zilei a publicat o listă cu copiii, nepoţii şi alte tipuri de rubedenii ale potentaţilor din politica de ieri şi de azi, care slujesc ţara prin cancelariile europene, ambasade, consulate, misiuni economice şi culturale, la Bruxelles sau Strasbourg, evident, pe bani grei.

Nu trebuie să ne mire prea tare dezvăluirile jurnaliştilor de la Evenimentul Zilei. Metoda asta, de a-ţi plasa fiul, fiica sau nepotul într-o instituţie de lux, este veche de când lumea. Noi ne oprim doar la anii de după 1990, de când avem şi noi politică simandicoasă.

Ce, nu aţi văzut că doar copiii politicienilor de orice rang, nu contează culoarea politică, fie miniştri, secretari de stat, preşedinţi de consilii judeţene, primari, deputaţi şi senatori, pot accede la posturi călduţe şi bine remunerate prin varii instituţii ale statului sau prin străinătăţuri, departe de ochiul lumii? Că aşa este lumea, prost croită! Doar din aceste categorii socio-profesionale să se facă selecţia valorilor, pe culoare nevăzute şi, de multe ori, pe neştiute.

E ceva ce seamănă cu Evul Mediu. Atunci, ca şi acum, rangurile erau moştenite din tată-n fiu sau cumpărate cu săcuţii de galbeni!

De câte ori aţi auzit vreun politician, ba chiar şi pe amărâtul de primar din cine ştie ce cătun, că are copilul angajat la privat, că munceşte din zori şi până-n noapte, că e şomer sau alte din astea pentru lumea de jos? Vă spun eu. Rar sau deloc! Notabilităţile au găsit, tot timpul, loc bun pentru odrasle şi, eventual, la stat, unde există siguranţă, remuneraţie şi program la categoria confort.

Înţelegem nevoile, problemele, situaţia. Sunt buni copiii, deştepţi, pregătiţi, dotaţi. Dar chiar numai ai lor? Amărâtul care studiază pe brânci, cu efort, sârguincios, talentat, dar care nu o are pe mămica sau pe tăticul mai la vârf, de ce nu prinde un post de consilier sau consultant pe la Bruxelles, prin ambasade, consulate sau prin cine ştie ce minister? Simplu. Sunt departe de uşi, de informaţie, de interes…

Citește în continuare

OPINII

De la denigrare la respect!

Publicat

pe

Premierul Viorica Dăncilă, criticată de foarte mulţi pe nedrept având în vedere că a făcut faţă cu brio multitudinilor de responsabilităţi avute în această perioadă dificilă, când România a pregătit şi a preluat Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene, a câştigat în ultimul timp popularitate, respect şi încredere, tocmai din cauza unor articole cu tentă denigratoare. Unora nu le vine să creadă, dar acesta este adevărul!

Să porneşti un atac perfid asupra unui om de la un gest creştinesc, nobil, de suflet, acela de a adopta un copil, de a-l creşte şi educa, de a-l iubi necondiţonat, este o mizerie de nedescris. Trăim, din păcate, în România, la extreme.

Lupta politică a fost dusă în derizoriu, coborâtă într-o mocirlă infectă, de unde nu mai înţelegem nimic. În tratatele de specialitate, în discursurile unor iluştri politicieni, au fost combătute mârşăviile, loviturile sub centură, folosirea familiei ca mobil şi subiect de compromitere a adversarului politic. Confruntarea trebuie să fie bazată pe argumente, pe soluţii, pe elocinţă, pe seriozitate şi demnitate.

Nu poate fi numit politician un individ care apelează la formule suburbane, la meschinării şi lovituri pe la spate, care scormoneşte în viaţa cuiva, căutând slăbiciuni şi secvenţe nevinovate, fireşti până la urmă, ale destinului.

Premierul României merită toată stima şi aprecierea pentru faptul că a înfiat, cu mult timp în urmă, un copil dintr-o famile necăjită, pe care îl iubeşte şi îl îndrumă corespunzător. Românii sunt sensibili la astfel de gesturi, de întâmplări ale vieţii, la astfel de destine care arată până la urmă caracterul şi forţa unui om.

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Servicii Web Florin Web



error: Conținutul este protejat!!