Că la PSD se practică acum rotirea cadrelor ca la PCR-ul dinainte de anul 1989, am înţeles. Când nu ai pe cine sau nu vrei să-i otrăvească aerul dintr-un anumit loc, să le ia capul, îi roteşti, îi fluturi, îi ameţeşti.
Competenţa, profesionalismul par să nu mai conteze în actualul guvern. Poţi fi astăzi ministru la Agricultură, iar mâine la Apărare sau Interne. Poţi conduce ministerul Cercetării, iar poimâine să ajungi la Transporturi.
Rotirea cadrelor în politică se face pe criterii ce ţin slugărnicie, de devotament faţă de conducătorul iubit. Dai examen de competenţă dacă vrei să devii măturător, femeie de serviciu, baby sitter, nu pentru ministru! Omul simplu depune dosarul, aşteaptă să fie verificat şi, dacă nu are certificat de competenţe, dacă nu este pregătit în domeniu după cum cere fişa postului, pierde funcţia plătită cu minim pe economie!
Ei, uite că nu aşa se întâmplă dacă vrei să devii demnitar, ministru, secretar de stat, subsecretar, şef mare prin cine ştie ce agenţie! Adică, deşteptăciunea este valabilă doar pentru românii de jos, pentru ăia care trudesc, care aduc plus valoare. Ei, dacă nu sunt inteligenţi, mor de foame.
La ministru, nu este chiar aşa nevoie de inteligenţă. A dat presa un exemplu proaspăt. Din ultima remaniere a guvernului! La Tineret şi Sport, a fost numit un nou ministru. Îl cheamă Constantin Bogdan Matei, senator de Vâlcea, profesor de sport şi fost fotbalist de liga a treia. Ministrul nostru ar fi luat nota 2,75 la examenul de titularizare. Ce mare lucru! A stat pe tuşă un an şi a dat din nou examenul. A trecut. Cu 5,25. Şi, uite aşa, a ajuns titular. Norocul i-a surâs. În 2011, a intrat în rândurile PSD. A ajuns director de şcoală, apoi inspector şi senator. Acum, cochetează cu Ministerul Tineretului şi Sportului. O asemenea ascensiune este demnă de invidiat chiar şi de alţi PSD-işti cu ştate vechi.
Uite, Ţuţuianu, de pildă. După 20 de ani de muncă în partid, şi ce muncă, a stat trei luni ministru la Apărare, fiindcă i s-a părut lui Dragnea că urcă prea iute pe culmile afirmării, iar apoi, după încă un an, a fost aruncat şi din partid, ca o măsea stricată.
Munca, perseverenţa, competenţa, performanţa contează mai puţin în politică. Etalonul de bază este reprezentat de loialitatea faţă de padişah, capul plecat, linguşeala şi doza de nesimţire faţă de cetăţeanul care te-a ales şi pe care îl tot minţi din patru în patru ani!