Connect with us

OPINII

Făcătorii de iluzii

Publicat

pe

Că la PSD se practică acum rotirea cadrelor ca la PCR-ul dinainte de anul 1989, am înţeles. Când nu ai pe cine sau nu vrei să-i otrăvească aerul dintr-un anumit loc, să le ia capul, îi roteşti, îi fluturi, îi ameţeşti.

Competenţa, profesionalismul par să nu mai conteze în actualul guvern. Poţi fi astăzi ministru la Agricultură, iar mâine la Apărare sau Interne. Poţi conduce ministerul Cercetării, iar poimâine să ajungi la Transporturi.

Rotirea cadrelor în politică se face pe criterii ce ţin slugărnicie, de devotament faţă de conducătorul iubit. Dai examen de competenţă dacă vrei să devii măturător, femeie de serviciu, baby sitter, nu pentru ministru! Omul simplu depune dosarul, aşteaptă să fie verificat şi, dacă nu are certificat de competenţe, dacă nu este pregătit în domeniu după cum cere fişa postului, pierde funcţia plătită cu minim pe economie!

Ei, uite că nu aşa se întâmplă dacă vrei să devii demnitar, ministru, secretar de stat, subsecretar, şef mare prin cine ştie ce agenţie! Adică, deşteptăciunea este valabilă doar pentru românii de jos, pentru ăia care trudesc, care aduc plus valoare. Ei, dacă nu sunt inteligenţi, mor de foame.

La ministru, nu este chiar aşa nevoie de inteligenţă. A dat presa un exemplu proaspăt. Din ultima remaniere a guvernului! La Tineret şi Sport, a fost numit un nou ministru. Îl cheamă Constantin Bogdan Matei, senator de Vâlcea, profesor de sport şi fost fotbalist de liga a treia. Ministrul nostru ar fi luat nota 2,75 la examenul de titularizare. Ce mare lucru! A stat pe tuşă un an şi a dat din nou examenul. A trecut. Cu 5,25. Şi, uite aşa, a ajuns titular. Norocul i-a surâs. În 2011, a intrat în rândurile PSD. A ajuns director de şcoală, apoi inspector şi senator. Acum, cochetează cu Ministerul Tineretului şi Sportului. O asemenea ascensiune este demnă de invidiat chiar şi de alţi PSD-işti cu ştate vechi.

Uite, Ţuţuianu, de pildă. După 20 de ani de muncă în partid, şi ce muncă, a stat trei luni ministru la Apărare, fiindcă i s-a părut lui Dragnea că urcă prea iute pe culmile afirmării, iar apoi, după încă un an, a fost aruncat şi din partid, ca o măsea stricată.

Munca, perseverenţa, competenţa, performanţa contează mai puţin în politică. Etalonul de bază este reprezentat de loialitatea faţă de padişah, capul plecat, linguşeala şi doza de nesimţire faţă de cetăţeanul care te-a ales şi pe care îl tot minţi din patru în patru ani!

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Vorbe sincere de după Paște…

Publicat

pe

Au trecut și Sfintele Sărbători de Paște. Cum trec toate, cum ne trecem noi. Rămânem, unii, o vreme, cu gândul proaspăt al credinței și al victoriei vieții asupra morții. Un fel de speranță care se subțiază pe măsură ce ne afundăm în canalele existențiale. Alții rămân cu sechele, după consumul necontrolat de mâncare și băutură. Că așa se petrece de Paște! Între câteva ritualuri bisericești, sub deviza „așa e bine”, și dezmățul bahic și culinar. Partea spirituală a fost scoasă cu totul din tomul Sărbătorii de Înviere.

Ne amintim de Dumnezeu, de Mântuitorul Iisus Hristos, doar atunci când ne lovește necazul. Schițăm atunci un fel de rugă semipură. În rest, ne amăgim. Folosim totul ca pe un afiș de spectacol. Sărbătorile sunt prilej de petrecere, de îmbuibare, de a-ți arata ostentativ roadele muncii silnice și oarbe pentru a face avere. Unii își deschid casele, nu neapărat pentru oaspeți, cu gândul și inima curate, ci pentru a arăta, arogant, celor care îi vizitează, cât au adunat ei, cât au putut să construiască. Lumânarea arde într-o odaie veche, mai în fund, să nu afume pereții tapetați cu bani grei, făcuți stând cu anii prin străinătățuri.

E liniște azi. Mâine, nu. Începe campania electorală. Blândețea va fi risipită de politicienii care își scot tunurile de sub masa plină cu ouă roșii, vin și cozonac… Lozincile sunt pregătite. Discursurile au pe ele pete de grăsime de la carnea de miel, iar flayer-le au aromele mărilor îndepărtate, pe unde și-au făcut vacanțele aleșii, în numele Paștelui, în ideea de a reveni cu bateriile încărcate pentru jocul electoral care tocmai se va încinge.

Au trecut Sfintele Sărbători de Paște. Suntem aceiași. Parcă mai schimbați un pic. Cumpărăm mai multă haleală. Mai rotunzi. Ne rugăm mai puțin. Ne amintim de Dumnezeu doar într-o doară. Ciudat! Tocmai acum când răul a prins planeta ca într-o menghină și nu este rost să îi mai dea drumul…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Care libertate a presei?

Publicat

pe

Astăzi, 3 mai, este ziua libertății presei. Mai știți? Vă mai aduceți aminte? Care presă? Acum, în noianul de răgălii online numite pagini, publicații, așa-zise podcasturi cu ifose de televiziuni online, cu ciurdă de influenceri plătiți la negru de politicieni cu interese, cu orgoliu sau dintre cei care vor să facă mișto chiar de colegii de partid, de prieteni, cu bezmetici care calomniază, insultă și hărțuiesc tot ce nu concordă cu gândirea lor ușor spre patologic, mai putem vorbi despre presă?

Când coțofeni și coțofene, vorba maestrului Cristoiu, se adună pe un ram, creazându-se spuma jurnalismului și cântă ode la comandă, pun întrebări năroade, comandate prin SMS, și publică aceleași partituri sub culori diferite, vorbim despre presă?

Când jurnalistul nu mai este angrenat în investigații și nu mai scrie anchete, fiindcă vrea să supraviețuiască, vorbim despre presă? Când așa-zisul ziarist lansează atacuri la adresa unora doar în campanii electorale, bazându-se doar pe zvonuri și minciuni, mai vorbim despre presă?

Ce este aia libertate a presei în epoca în care instituțiile statului nu mai dau doi bani pe acest concept, preferând să trimită, mașinal, conform legii, comunicate anoste și reci, iar alții nu îi mai înșir aici, nici nu mai bagă în seamă media, situându-se deasupra muritorului de rând?

Care presă? Aceea care abia reușește să încropească un minim pe economie din urări, felicitări, interviuri și reportaje cu dedicație, articolul vânzându-se ca o banală marfă?

Libertatea presei nu a murit, dar se târâie bolnavă, slugarnic, jos, printre cei nebăgați în seamă. Cine a adus-o aici? Ghici? Atunci când mai îmbobocește un pic, cu vervă, talent și dăruire față de adevăr, față de societate, se găsește un bocanc să o strivească. Fiindcă bocancii care nu agreează presa și libertatea ei, din păcate, s-au înmulțit.

Totuși, trăiască libertatea presei, acolo, pe unde o mai fi, ascunsă, în suflet și în conștiințe!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite