Connect with us

OPINII

Presiune pe jocul întâmplării

Publicat

pe

Desemnarea candidaţilor pentru Preşedinţia României, constat cu tristeţe, s-a transformat într-o parodie, într-un joc politic naiv, grotesc, neprofesionist, anost, jenant, umilitor pentru o naţie cu atâta istorie măreaţă în spate. Înalta funcţie în stat este tratată de politicienii ajunşi pe vârful valului prin conjuncturi favorabile, prin fluidele grupurilor de interese, ca o jucărie, ca o demnitate de orgoliu, ca o porţie bună de elixir al puterii, ca un desert select.

Nu am auzit pe nimeni să vorbească de responsabilităţile imense pe care le impune statutul de şef al statului, de ţinuta pe care trebuie să o aibă un prezidenţiabil, de filozofia sa de viaţă, spiritul de sacrificiu, de parcurs moral şi profesional, de harul şi stilul diplomatic, oratoric şi câte altele.

Este bătaie pe cea mai tare funcţie în stat ca la piaţă, când se bagă cartofi ieftini. Politicienii noştri, cei mai mulţi de duzină şi iluştrii demagogi şi profitori ai momentului, au pierdut simţul măsurii. Nu mai văd, din spatele umilinţei şi linguşelii faţă de şefi, de la bordul limuzinei de zeci de mii de euro din care nu simt gropile din caldarâm, ce ar fi mai bun pentru ţară, cine ar merita să devină pentru 5 ani primul om în statul român. Motto-ul de bază este expus ca la tarabă: „al meu e mai bun”. Popor, mulţumeşte-te cu ceea ce ţi se oferă!

Ieri, Viorica Dăncilă era considerată roboţelul lui Dragnea din fruntea Guvernului. Criticată de presă, vânată pentru greşelile de exprimare şi gafele politice. Acum, după ce mentorul său a ajuns la închisoare, iar partidul i s-a pus plocon la picioare, a devenit cea mai nobilă fiinţă din PSD, un fel de zeitate, de supererou. Şi, ca orice om care nu îşi mai recunoaşte neajunsurile când ajunge sus şi pleacă urechea la ceea ce spun linguşitorii de serviciu, vrea să urce şi mai mult. Vrea să ajungă preşedintele României. Şi de ce nu ar încerca? După prima femeie premier poate ţine vraja, întâmplarea, şi ajunge prima femeie preşedinte al României.

Astea sunt metehnele politicienilor români! Nu îşi cunosc limitele şi nici rosturile. Tind să ajungă totdeauna acolo unde îşi pot arăta, în toată splendoarea incompetenţa, vanitatea, aroganţa şi orgoliile nemăsurate. Visele de preamărire şi de plutire tâmpă spre slăvi le sunt alimentate acestor pseudo-candidaţi şi de anumiţi analişti politici transformaţi, parcă la comandă, în magi care, prin lansarea în spaţiul public a unor teorii închipuite pe post de adevăr absolut, încearcă să ne convingă că X va fi alesul!Icoana din perete! Prostii. Şi un copil îşi poate da seama că bombiţele transmise pe canalele media fac doar fum şi au un rol manipulator. Vor să întărească imaginea cuiva prin stimulent de creştere forţată. Ca la legume!

Să nu credeţi că prin celelalte formaţiuni politice există candidatul providenţial, omul care deţine toiagul cu care să lovească în piatră seacă, de unde să curgă apoi lapte şi miere. Nu! Este pustiu peste tot. Doar ambiţii nemăsurate, spirit de competiţie aproape oarbă. Doar pantofii neobişnuiţi ai unora ne-au atras atenţia. În rest, vor cu orice preţ să scoată din joc contracandidaţii, să demonstreze că ei pot capacita mult mai bine mulţimile. Un exerciţiu de imagine, de putere. Restul se cheamă amăgiri, lozinci şi minciună. Vi s-a părut că, de 30 de ani încoace, am primit altceva?

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Drosophila de Facebook…

Publicat

pe

Nu mai este o noutate faptul că spațiul virtual a devenit și o tribună a nebunilor, a incompetenților și a tot soiul de refulați sau elemente marginale ale societății, care încearcă să își facă loc în memoria colectivă cultivând bălării și mitraliind, folosind invective și rahatul mintal pe care îl produc din belșug, pe toți cei care stau în calea mediocrității lor, amestecată cu o doză nemăsurată de răutate.

Cum spunea un maestru al presei românești, „prostul satului, ajutat de rețelele de socializare, a devenit influencer” și, din această postură, ldă sfaturi, îi jignește la greu pe cei care nu îi împărtășesc ideile mizerabile, incită la ură și își varsă lăuturile produse de creierul său pe aleile civilizației fără să îi pese.

Cad victime acestui preistoric coborât din copac direct pe Facebook chiar și oamenii pe care nu i-a văzut în viața lui, cu care nu a interacționat niciodată. Încearcă să fie vizibil. Pozează în salvatorul nației, în eroul uliței. El care s-a aflat într-un continuu naufragiu pe valurile vieții, iar țintele și scopul lui existențial sunt să murdărească imaginea altora…

Pe ăștia trebuie să îi suportăm atâta timp cât există Facebook-ul. Acolo au ei cuib. În această junglă ciudată unde binele se amestecă cu răul, ca într-un turn Babel modern, unde se folosesc like-uri și comentarii mincinoase. Cu asemenea ființe care trăiesc în peșterile întunecate ale Facebook-ului nu ai cum să comunici. Nu le poți schimba limbajul, gândirea, conduita. Nu îi poți pune pe drumul cel bun, fiindcă ei trăiesc din scuipat oamenii. Fără această ură ancestrală mor, se dezintegrează, devin nimeni.

Cel mai bine este să nu îi bagi în seamă, să îi ocolești, să nu le dai nicio atenție. Să nu le dai aer. Sunt precum musca de bălegar, cu cât o agiți mai tare, cu atât te sâcîie mai mult. Indiferența este cel mai eficient insecticid pentru o astfel de „Drosophila de Facebook”.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

OPINII

Spațiul Schengen… aproape departe!

Publicat

pe

În politică nu se produc ciudățenii, ci lucruri stabilite din timp, calculate. Nimic nu este la voia întâmplării în acest domeniu ultrasensibil unde intră cine vrea, dar rămân pe funcții, în față, doar cei cărora li se permite. Fiecare politician vizibil, scos pe frontul acțiunii și al deciziei, are în spate un ins, doi sau chiar un sistem întreg. Noi, din afară, ne dăm cu părerea, ne lansăm în comentarii, arătăm că ne pricepem la politică la fel ca și la fotbal, dar nu intuim dedesubturile și poate nu le vom dibui niciodată. Există un ritm impus, iar cel ce iese din cadență și nu mai respectă pasul, este eliminat. Și, pentru asta, se folosește așa-zisa mătură a democrației. O unealtă confuză, modernă, cu multe butonașe ale presupunerii.

Vezi un caz recent de formulă europeană! Admiterea României în Schengen. Reprezentanții de frunte ai Comisiei Europene au ieșit în spațiul public și au afirmat că țara noastră îndeplinește criteriile de aderare, că nu mai este nicio barieră pentru a intra în rândul Europei libere. În decembrie, suntem intrați în rândul lumii. Dar opiniile liderilor europeni s-au dovedit a fi apă de ploaie pentru reprezentanții Olandei, apoi pentru cei ai Austriei și a mai apărut și Suedia. Parcă am căzut într-un vârtej al timpului. Totul a curs șnur. Noi am făcut totul pentru Europa, de aici din această zonă neprielnică, a marilor furtuni, iar unele state europene, parcă la o comandă ascunsă, ne dau cu flit. Ne țin mai departe la poartă. Ne uităm printre uluci. Așa cum facem de veacuri. Nu ni se permite mai departe de intrarea servitorilor…

Ce fac în acest răstimp politicienii români? Mai nimic. Declarații anemice. Luări de cuvânt slăbuțe. Se vede, din text și exprimare, că nu vor să deranjeze prea mult. Au înțeles din mers ideea. Există posibilitatea să fim primiți, de silă, de milă, dar cu o listă de condiții în coadă. Sau să nu ne accepte deloc. Se dă înainte că la noi este corupție, că nu funcționează democrația, justiția… Se caută papura, că nodurile sunt prefabricate. Probabil nu am satisfăcut toate interesele economice ale unora și acum ni se arată cotul, nouă și gloatei de europarlamentari români care nu știm ce mișcă pe la Bruxelles. Fiindcă noi nu simțim. Vedem doar decorul.

Și, uite așa, mai marii Comisiei Europene se pot scuza că ei au vrut, dar nu pot impune parlamentelor țărilor membre UE să fie de acord cu intrarea noastră în spațiul Schengen. Probabil vom fi îmbărbătați, felicitați că am făcut pași importanți și că va trebui să mai așteptăm doi ani. Ni se va spune să nu fim triști, că nu este prea mult. Mai dereticăm prin casă. Stricăm ce am făcut și construim din nou. Așa, să treacă timpul. Și o mână o spală pe alta prin înaltele foruri europene. Iar ai noștri, cu voie sau fără, le toarnă apă din cană…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

PUBLICITATE

 

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT

Web Analytics
View My Stats