Conectați-vă cu noi

OPINII

Drumul spre borcanul cu miere…

Publicat

pe

Mai înţelegeţi ceva din politica românească? Eu unul, nu. Mai este ceva stabil, statornic, limpede, normal, corect, echilibrat, demn în acest domeniu de activitate de care depind, prin înlănţuire, toate celelalte compartimente ale societăţii în care ne ducem existenţa? Păi, cum să fie, când vezi pe Guşă, patronul de la Realitatea TV şi analist politic specializat în teoria anti PSD, cum este primit cu braţele deschise în acest partid, după ce, ani şi ani, a lovit la temelie formaţiunea social-democrată.

Să nu ne mai mirăm de ce, în teritoriu, s-a procedat la fel? Cei care au burduşit PSD, care l-au lovit ca pe un sac de box, sunt acum, de asemenea, sfătuitori, oameni de bază, vectori de imagine, corifei apreciaţi. Este clar că semnalul a fost dat de sus, de la Bucureşti, pentru acest joc meschin şi păgubos. Guşă a plecat din PSD pe vremea lui Adrian Năstase, a fost directorul de campanie electorală a lui Traian Băsescu, cel care, ulterior, a dinamitat PSD şi a pus sămânţa statului paralel…

Cum să mai înţelegi politica atunci când vezi că marele partid care a fost odată PSD, în Dâmboviţa, aproape că nu mai există şi fiecare lider local, fiecare membrişor aşteaptă un semnal de la Rovana Plumb şi compania ei de sunet pentru a mişca câte ceva în această campanie electorală, de altfel extrem de austeră?

Probabil au remarcat că miza nu este una importantă şi că, aşa, de orgoliul partidului, Viorica Dăncilă trebuie să intre în turul doi şi să piardă onorabil. Se tot vorbeşte că există o înţelegere tacită între PSD şi PNL, astfel încât Viorica Dăncilă să fie sprijinită de activiştii şi de primarii liberali pentru a intra în turul doi. Un alt candidat, gen blajinul Diaconu sau vulcanicul, uşor temperat de dezvăluiri, Barna ar fi periculoşi pentru Iohannis. Viorica de la PSD poate fi folosită drept carne de tun. Care sunt resorturile acestei înţelegeri, dacă există, încă nu au fost dibuite, dar trebuie să fie ceva. Şi atunci vorbim de politică corectă, normală, gândită pentru popor? Nici vorbă!

Candidaţii noştri, într-o vervă înspăimântătoare, sfătuiţi prost, trimit mesaje de condoleanţe şi coroane de flori în memoria celor peste 60 de români care au murit arşi la „Colectiv”. Asta în condiţiile în care nu se ştie clar cine sunt vinovaţii, în condiţiile în care se fac încă speculaţii pe seama a ceea ce s-a întâmplat acolo. Şi nu mai punem la socoteală filmuleţul postat de „Libertatea”, care ne-a oripilat, ne-a cutremurat, ne-a indignat până la refuz, când am văzut cu ochii noştri cum au acţionat aşa-zişii salvatori la „Colectiv”.

Mai bine tăceau prezidenţiabilii. Marcau uşor, discret, această zi tristă. Căutau altceva de făcut. Nu trebuia exploatată electoral o tragedie naţională. Din păcate, la noi, totul miroase a interes, a joc de imagine, a scenariu valorizat de un grup sau de altul, având ca finalitate menţinerea unor privilegii şi a vizibilităţii în spaţiul public. Politica, în România, a devenit aidoma unui drum către o stupină cu miere multă, la care unii vor să ajungă, eventual, fără să fie înţepaţi de albine, fără să le pese dacă mai rămâne ceva în urma lor. Vor să-şi umple borcanele, să le depoziteze în cămările personale şi cam atât.

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Două lumi!

Publicat

pe

Inechităţile super vizibile între anumite categorii socio-profesionale, pornind de la salarii și ajungând la pensii, se pare că au început să declanșeze tensiuni care, încet-încet, aprind întreaga Europa. Oamenii nu mai tac. Au văzut că statul, de oriunde, protejează pe unii și lasă în disperare, la mila destinului, a propriilor capacități de supraviețuire, pe cei mai mulți.

Sunt de înțeles anumite favoruri salariale și de altă natură pe care le primesc unii, considerați importanți, indispensabili în societate, în cadrul unui sistem. Vorbim aici de medici, militari, polițiști, magistrați, aviatori, grefieri, parlamentari, primari și alte tipuri de funcționari. Dar trebuie revăzut modul discrepant de acordare a recompenselor. Statul, cei care se afla la butoanele reglementarii, aleşi și numiți, trebuie să înțeleagă, deși pare greu, că toate profesiile au o importanţă vitală în societate, că totul se leagă indisolubil. Nimic nu poate funcționa normal în lipsa unei verigi sociale, economice, profesionale!

Nu poți ca, în România anului 2020, stat democratic, unde, cel puțin la nivel de teorie, îți sunt respectate toate drepturile, unul să obțină un salariu de 1.200 de lei lunar, iar altul 20.000 sau 30.000 de lei! Nu se poate ca un român să trăiască zgribulit în căsuța lui dintr-o pensie de 700 de lei, după ce a muncit toată viața, aşa cum l-a hărăzit Dumnezeu sau vremurile, iar altul, favorizat de soartă, de construcția lui, să primească 50.000 de lei!

Putem vorbi în acest caz de echitate? Iese chiar și din logica firii, par lucruri desprinse din povestiri de anticipație, cu unii care au totul iar alții care trăiesc din nimic. Se pare că statul, în ideea de a se conserva și proteja cât mai bine, de a arăta că el reprezintă totul și că nimic nu există în afara lui, acționează aşa peste tot. De aici conflictele stradale, protestele declanșate în Franța, în Germania, în Spania și lista poate continua.

Trebuie revăzut acest sistem care operează mizerabil și care a împărțit lumea între bugetari și restul, între elitele statului și cei care, de obicei, trebuie să se supună. Parcă, în acest context, rostul democrației nu are sens, iar libertatea plăpândă de care beneficiem este doar o iluzie…

Citește în continuare

OPINII

Teatru ieftin!

Publicat

pe

Sunt dezamăgit de prestaţia preşedintelui Klaus Iohannis. Până mai ieri, aveam oarece încredere în acest om, în capacitatea sa de a filtra lucrurile, de a decide, de a rezona cu interesul comun, de a se gândi măcar un pic la soarta ţării, lăsând la o parte orgoliile şi calculele politicii de grup.

Klaus Iohannis a lovit democraţia, cu parul numit PNL, direct în moalele capului. Să vii şi să insişti cu Ludovic Orban, cel care, într-o noapte, sub acoperământul bunei credinţe, a emis, pe lângă legea supremă în stat – Constituţia, 25 de ordonanţe şi alte zeci de răspunderi guvernamentale, mi se pare anormal.

Cum să nu vrei tu, şeful statului, care ieri te manifestai cu oarece violenţă verbală şi erai pregătit să scoţi ţara în stradă împotriva PSD, pentru că a adoptat, într-o seară, o singură ordonanţă, să reechilibrezi balanţa, să ţii cont de soarta acestei ţări, să vezi cum stau lucrurile?

Îl ţine Klaus Iohannis în braţe pe Ludovic Orban? Nu! Îl foloseşte pe post de virus capabil de a bloca mecanismul democratic, de a declanşa alegerile anticipate. De ce ar ţine la Orban? A fost şef al liberalilor dâmboviţeni de două ori, nu a câştigat niciodată alegerile şi a ţinut organizaţia sub 10%! Era un boem!

Preşedintele ţării demonstrează că nu este iubitor de democraţie. O mimează, aruncând în spaţiul public teoreme şi maxime. Gestica, ţinuta, timbrul vocii, inflexiunile, ticurile pe care nu reuşeşe să le acopere în totalitate, orice reacţie de moment arată că nu dă doi bani pe conceptul de democraţie, că îi face plăcere să sfideze. Are o obsesie. Vrea nu doar să înlăture PSD de la putere, ci să-l scoată de prin toate instituţiile de putere, l-ar eradica, l-ar rade pentru totdeauna de pe scena politică românească.

Nu sunt un susţinător PSD. Au făcut nenumărate greşeli de strategie, de logică politică. Pornind de la epoca Ponta, cu celebrări pe stadion, cu demisia din funcţia de premier pe Facebook şi continuând cu Dragnea, care a instalat dictatura şi servilismul adus la extremis prin vicierea totală a propriului lor statut, cu doi prim-miniştri schimbaţi, cu eliminarea de tip fanariot a lui Ţuţuianu şi Neacşu, cu Dăncilă care nu merita funcţia de premier, darămite să candideze la preşedinţie, cu Rovana Plumb şi declaraţiile tip „România este ţara lui Dragnea”, cu parole de intrare în Târgovişte, metodă ce a inflamat puternic electoratul de sub Turnul Chindiei, care cred că nici acum nu şi-a revenit, cu grupuri de forţă, cu intimidări… şi lista ar putea continua.

Dar, preşedintele Klaus Iohannis depăşeşte tot acest şir de decizii greşite, de metode total neinspirate şi aducătoare de antipatie populară. Pasă cuiva că această criză politică indusă, provocată de orgolii şi ambiţii, influenţează economia, creşterea euro şi a dolarului? Facturi mai mari la utilităţi, la servicii, preţuri mai mari la produsele de strictă necesitate? Aceştia sunt politicienii pe care îi dorim? Cred că nu! Teatrul lor ieftin  nu ne mai impresionează!

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT