OPINII
Drumul spre borcanul cu miere…
Mai înţelegeţi ceva din politica românească? Eu unul, nu. Mai este ceva stabil, statornic, limpede, normal, corect, echilibrat, demn în acest domeniu de activitate de care depind, prin înlănţuire, toate celelalte compartimente ale societăţii în care ne ducem existenţa? Păi, cum să fie, când vezi pe Guşă, patronul de la Realitatea TV şi analist politic specializat în teoria anti PSD, cum este primit cu braţele deschise în acest partid, după ce, ani şi ani, a lovit la temelie formaţiunea social-democrată.
Să nu ne mai mirăm de ce, în teritoriu, s-a procedat la fel? Cei care au burduşit PSD, care l-au lovit ca pe un sac de box, sunt acum, de asemenea, sfătuitori, oameni de bază, vectori de imagine, corifei apreciaţi. Este clar că semnalul a fost dat de sus, de la Bucureşti, pentru acest joc meschin şi păgubos. Guşă a plecat din PSD pe vremea lui Adrian Năstase, a fost directorul de campanie electorală a lui Traian Băsescu, cel care, ulterior, a dinamitat PSD şi a pus sămânţa statului paralel…
Cum să mai înţelegi politica atunci când vezi că marele partid care a fost odată PSD, în Dâmboviţa, aproape că nu mai există şi fiecare lider local, fiecare membrişor aşteaptă un semnal de la Rovana Plumb şi compania ei de sunet pentru a mişca câte ceva în această campanie electorală, de altfel extrem de austeră?
Probabil au remarcat că miza nu este una importantă şi că, aşa, de orgoliul partidului, Viorica Dăncilă trebuie să intre în turul doi şi să piardă onorabil. Se tot vorbeşte că există o înţelegere tacită între PSD şi PNL, astfel încât Viorica Dăncilă să fie sprijinită de activiştii şi de primarii liberali pentru a intra în turul doi. Un alt candidat, gen blajinul Diaconu sau vulcanicul, uşor temperat de dezvăluiri, Barna ar fi periculoşi pentru Iohannis. Viorica de la PSD poate fi folosită drept carne de tun. Care sunt resorturile acestei înţelegeri, dacă există, încă nu au fost dibuite, dar trebuie să fie ceva. Şi atunci vorbim de politică corectă, normală, gândită pentru popor? Nici vorbă!
Candidaţii noştri, într-o vervă înspăimântătoare, sfătuiţi prost, trimit mesaje de condoleanţe şi coroane de flori în memoria celor peste 60 de români care au murit arşi la „Colectiv”. Asta în condiţiile în care nu se ştie clar cine sunt vinovaţii, în condiţiile în care se fac încă speculaţii pe seama a ceea ce s-a întâmplat acolo. Şi nu mai punem la socoteală filmuleţul postat de „Libertatea”, care ne-a oripilat, ne-a cutremurat, ne-a indignat până la refuz, când am văzut cu ochii noştri cum au acţionat aşa-zişii salvatori la „Colectiv”.
Mai bine tăceau prezidenţiabilii. Marcau uşor, discret, această zi tristă. Căutau altceva de făcut. Nu trebuia exploatată electoral o tragedie naţională. Din păcate, la noi, totul miroase a interes, a joc de imagine, a scenariu valorizat de un grup sau de altul, având ca finalitate menţinerea unor privilegii şi a vizibilităţii în spaţiul public. Politica, în România, a devenit aidoma unui drum către o stupină cu miere multă, la care unii vor să ajungă, eventual, fără să fie înţepaţi de albine, fără să le pese dacă mai rămâne ceva în urma lor. Vor să-şi umple borcanele, să le depoziteze în cămările personale şi cam atât.
Și, ca să ne revenim rapid după Sfintele Sărbători de Paște, adică să intrăm în viața obișnuită, nesulemenită, pentru cei mai mulți dintre muritori cu fardul discret și plăpând al unei false stări de bine și prosperitare, Institutul Național de Statistică ne anunță că inflația în luna martie s-a menținut la o cotă ridicată, ba chiar a mai urcat puțin, la 9,87%. Ce mare lucru! O ducem! Avem experiența supraviețuirii și a improvizației existențiale!
Și, cu siguranță, după tot ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu, cu blocarea Strâmtorii Hurmuz, cu negocierile de pace eșuate, reluate, iar eșuate și spectacolul continuă în detrimentul omenirii, care intră total într-o vreme a incertitudinii planetare. Adică, orice s-ar mai putea întâmpla rău, nu ne va mai surprinde.
Pe la noi, este liniște deocamdată. Tipul ăla care nu aduce nimic bun. Politicienii nu s-au întors de pe la munte sau din variile oceaguri de lux unde au ciocnit ouă roșii, au mâncat drob și au încărcat pe rețelele de socializare stereotipele mesaje de Paște, puerile jocuri de imagine.
În Ungaria, Orban a devenit o amintire. Țara vecină, după 16 ani, intră într-un proces de resetare completă. Este de urmărit fenomenul.
Președintele Trump, după ce a dat de pământ, declarativ deocamdată, cu liderii europeni, l-a atacat și pe Papa Leon și, ca să fie tabloul stării de uimire complet, a postat pe rețelele de socializare o imagine realizată cu AI, prietenul nostru cel de toate zilele, unde apare în postura de salvator biblic. Un fel de Mesia universal. Ce-i drept, nu după multă vreme, în urma unui val de indignare, a șters postarea care a răvășit planeta și a lansat întrebarea: încotro ne îndreptăm? Este rost de bine? Nu prea pare. Suntem cuprinși de vârtejul inerției. Nu facem nimic să ne eliberăm din strânsoarea lui. Oare, mai putem? Căutăm doar să ne adaptăm direcției sale. Este mai simplu.
Suntem condamnați să trăim sub zodia gustului amar. Provine de la orice se întâmplă în jurul nostru. Ciudat. Instantaneu. Neașteptat. Vine de la societate, politică, rude, prieteni, amici, cunoscuți. Nu de la dușmani. La ei se aplică alte norme. Sunt constanți și deschiși.
Gust amar ne lasă Guvernul care ne-a vârât în austeritate. Politicienii incapabili, falși, nestatornici și fără vână. Puși doar pe căpătuială. Gust amar îmi lasă demnitarul care de dimineață votează, în Guvern, să taie sprijinul pentru veterani, mame și persoane cu dizabilități, iar seara apare și spune că nu este de acord cu ceea ce se întâmplă, că va iniția un pachet de măsuri.
Gust amar îmi lasă președintele țării, pe care eu nu l-am ales și care, în afară de a gesticula inerent, vădit pentru a-și căuta puncte de sprijin pentru neputința sa, nu duce și nu știe mai mult. Nici nu are nevoie. Trebuia doar musai ales!
Gust amar îmi lasă Bolojan Ilie, premierul pătimirii noastre, care lovește cu barda în tot ce mișcă, țintind aproape cu plăcere în nevoiași. Și zice că face reforme! Care?
Gust amar îmi lasă Uniunea Europeană care parcă și-a pierdut azimutul. Plutește în derivă. Ciudat. La Bruxelles, Strasbourg și aiurea, sunt gloate de politicieni și alte soiuri și roiuri de demnitari și funcționari care cică lucrează pentru prosperitatea Europei. Pentru cine?
Gust amar îmi lasă acum președintele Statelor Unite, Donald Trump, pe care l-am crezut într-adevăr un pacificator și el a dat planeta peste cap. Ar trebui să primească un premiu Nobel. Dar nu pentru pace. Trebuie inventat ceva nou. Momentele pe care le trăiește omenirea sunt unice!
Gustul amar mi-a năvălit în existență când am auzit că un fost șef de cabinet al celui de-al treilea om în stat a agonisit la cutii de pantofi sute de mii de euro. Ăștia probabil așa, de consum, la bucătărie. La noi, mama, în cutii de pantofi, ține florile de tei și mușețelul uscat pentru infuzie. Ce ironie!
Dâmboviţaacum o ziConductă de gaze fisurată de un autoturism la intrare în Târgoviște. Circulația blocată pentru zeci de minute
- Dâmboviţaacum 3 zile
Doi răniți grav într-un accident pe DN 72A, în Dragomirești
- ACTUALITATEacum o săptămână
Hotel Peștera Wellness & Spa, în topurile naționale ale calității și profesionalismului
- ACTUALITATEacum 3 zile
Nuclearelectrica și Universitatea Valahia înființează programul de masterat „Tehnologii avansate pentru industria nucleară”
- ACTUALITATEacum 3 zile
Nucetul a fost în dublă sărbătoare: Izvorului Tămăduirii și Ziua Comunei
- ACTUALITATEacum 3 zile
Găești. Florile plantate de autorități au fost furate! Primarul Alexandru Iorga a sesizat Poliția
- ACTUALITATEacum 5 zile
400 de locuri de parcare gratuite lângă Parcul Chindia. Nu mai lăsați mașinile pe străzile adiacente!
- ADMINISTRAŢIEacum 7 zile
Primăria Târgoviște reabilitează cu fonduri europene și Școala „Prof. Paul Bănică”. VIDEO
