OPINII
Picuri de freamăt…

Existența noastră a îmbrăcat haina cumplită a stării de coșmar. Ne facem că nu vedem. Ne alimentăm iluziile că va fi mai bine. Dar nu va fi bine prea curând. Umanitatea din noi se va pierde în decrete militare, în măsuri coercitive, în stări de necesitate, în revolte interioare și poate cine mai știe în ce…
Peste tot plutesc, amenințător, moartea, nesiguranța, izvorâtă din faptul ca nu știi ce te așteaptă peste o oră, două, trei, de unde vine pericolul și când. Sunt vremuri de-a dreptul apocaliptice. Trebuie să vedem cu ochii, cu mintea și cu sufletul acest lucru. Să nu ne mai ascundem după aparențe. Omenirea traversează unul dintre cele mai crude coșmaruri ale existenței sale. Să-l luăm ca pe un semn, ca pe ruperea unei peceți biblice!
Oare, ce mai urmează? Dumnezeu are planurile sale iar noi cu toții facem parte din ele. Ceea ce se întâmplă acum poate fi un joc, o manevră diabolică, o întâmplare, o conspirație, cum se tot speculează pe rețelele de socializare. Dar nu este nimic fără voia Divinității. Totul are liber de acolo. Sperăm să depășim cu bine acest hop. Dar pare că este doar începutul. Revenirea la normalitate ori se va produce curând, ori nu va mai reveni. Un mare filozof a spus cândva că „Secolul 21 va fi unul religios sau nu va mai fi deloc”. Noi ce vrem? După cum stau lucrurile, după lipsa de responsabilitate a celor mai mulți, care nu răspund decât la măsuri de forță, pare greu să te pronunți.
Cert este că ne-am depărtat în toți acești ani foarte mult de morală, de valorile creștine, sau de orice altă valoare care să ne ducă la Binele Absolut, la un Dumnezeu, oricare ar fi el. Omenirea a alergat după gustul si savoarea materialității. Fiecare dintre noi ne-am aflat în concurență cu celălat doar pentru lucrările trecătoare. Ne-am încărcat existența cu efemeride. Ne-am aflat într-o goană absolută după confort, după satisfacerea nevoilor primare, a orgoliilor și ambitiilor de a fi mai tare și de a avea mai mult decât cel din apropierea noastră. Ne-am erodat familiile până la refuz, am transformat clipele plăcute, adevărate, prea repede în amintiri. Cum mai poți vorbi de o familie închegată, de dragoste, de încredere, de respect, de fericire, când ani și ani unii au stat plecați pe afară, iar copiii au crescut singuri acasă, lipsiți de afecțiune, crescuți cu un gol în suflet, tocmai în cei mai frumoși ani? Până și câinele l-au lăsat puiuț în ogradă și, când au revenit, l-au găsit matur, bătrân, ba chiar i-a mârâit ca pe niște necunoscuți.
Acum, un virus înrădăcinat pe undeva prin China, nu se știe din ce sămânță și cine a pus-o de fapt, a reușit, în câteva luni să răscolească întregul postament al umanității. Toate valorile, cuceririle științifice, tehnologia sunt apă de ploaie în fața acestui coronavirus care acționează aidoma unei arme de exterminare în masă și pentru care nu există încă leac. Anarhia, revoltele și câte alte grozăvii se nasc din neputința celor care acum nu mai reușesc să-și depășească condiția comodă, lipsa de griji, pierdute brusc. Orice stare de provizorat, în care drepturile și libertățile sunt ciuntite, în mod necesar, în numele binelui comun, dacă se întinde prea mult în timp, poate deveni comodă și acceptată de unii, le poate intra în obișnuit. Le devine plăcută și favorabilă. De asta trebuie să ne ferim și să ne temem… Și dacă Dumnezeu ne permite și ne ajută, vom scăpa de acest virus și de pericolul pierderii democrației, a ceea ce înseamnă conceptul de umanitate.
PS. Vă închipuiți ce pierdere spirituală catastrofală se va produce dacă în Sfânta Noapte de Înviere, care se apropie cu repeziciune, bisericile vor fi închise pentru drept credincioși iar plăcuta lumină a păcii și încrederii în dragoste, în viața viitoare, primenită, nu va reuși să străbată întunericul?
OPINII
Cine oprește ascensiunea omului eșec?

Trăim niște vremuri tare ciudate. Piramida valorilor nu că este întoarsă cu susul în jos, pur și simplu, a făcut explozie, nu mai există. Este praf. Competențele, profesionalismul, harul, probitatea morală până la urmă, ceea ce numim cinste, corectitudine au fost puse pe făraș. Domină acum tupeul. Superficialul, falsul amestecat bine cu acel calup de lingușeală pe care îl dețin toți parveniții, doritorii de poziții și căpătuială din exces.
Mă uit acum în politică și administrație. Valoarea îți este dată de realizări, de comportament, de empatia cu cetățeanul, de bagajul de cunoștințe, experiență, abilități și competență. La toate astea se adaugă, ca o recunoaștere, dorința obiectivă a cetățeanului de a te ține pe o funcție. De a-ți recunoște valoarea și meritele.
Păi, la noi, urmărind numai ce s-a întâmplat la alegerile prezidențiale, se mai întâmplă așa ceva? Nu! Sunt unii care au candidat sperând că vor avea țara la picioare, că poporul îi va venera și îi va vota masiv. Ba chiar au fost așa de siguri pe succesul lor, pe capitalul electoral, ținut, din păcate fals, din sondaje plătite, încât au dat voturi și la alții. Acum, „ascultăm și nu judecăm”. Așa se întâmplă când obiectivul tău, ca politician, este unul subiectiv. Departe de interesul comun.
Și, ce să vezi, a pierdut omul alegerile. Nu a intrat nici măcar în turul doi, dând peste cap istoria și tradiția partidului care l-a propulsat. Dar nu a cedat. Nu a văzut că undeva este o problemă, că poporul nu l-a găsit acolo, în suflet, în conștiință. L-a văzut șters, fals, nesincer, ironic și despotic, chiar dacă unul simpatic, căruia îi place ciorba de burtă. Dar credeți că omul s-a lăsat? Normal ar fi fost să facă un pas în spate, să lase partidul să își găsească un alt mugur de rodire. Un alt altoi pe trunchiul bătrân și încercat. Nu! Politicianul perdant merge mai departe, chiar dacă bocancii lui grei, plini de noroi, strică imaginea partidului și o mototolește în continuare.
Consecvența asta bolnăvicioasă este păguboasă. Cetățeanul de rând îl vede pe respectivul, îl simte și nu înțelege de ce mai este acolo, în funcție, pe o poziție de conducere, din moment ce a clacat, nu a fost dorit și a dus partidul care l-a compus până la urmă la un procent pe care nu l-a avut niciodată în toată istoria. Mulți zic că rolul său și al unora care stau precum căpușele este acela de a dezintegra formațiunea politică, de a o duce în derizoriu. În neant. Urmărind atent tot ceea ce face, ce se întâmplă, ajungi la această concluzie tristă. Poate că greșesc, dar așa văd eu lucrurile…
PS – Și acum, ca o încununare a eșecului propriu, pus în cârcă partidului, propune și susține pentru candidatura la prezidențiale un individ recreat din nimic. Și probabil vor să și câștige!
OPINII
Vremurile lui… Dumnezeu cu mila!

Ciudate vremuri mai trăim și parcă toate calate pe interes! Orgoliul, ambiția, dorința de putere, de parvenire, de înavuțire cu orice preț sunt cele mai pregnante elemente ale societății. De aici și haosul în care începem să ne bălăcim. Mulți dintre cei puși pe funcții, pe diferite poziții pe care le tot clocesc de ani și ani degeaba, cred că democrația și libertățile de orice tip le aparțin și pot să le distribuie după bunul plac. Dacă apare ceva ce nu le convine, imediat găsesc soluții de contracarare, de scoatere pe tușă, cu orice preț, a celui care nu face parte din nomenclatură. Nu mai contează, de dreapta sau de stânga! De mai mulți ani, vorbim de un tot politic. Instituțiile statului care, în mod normal, ar trebui să vegheze la respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, la democrație, devin simple unelte în mâna celor fără de scrupule. Apărându-i, se apără pe ele!
Trăim într-un cerc vicios, din care nu se poate ieși decât prin ceea ce unii numesc protest, revoltă, revoluție. România, din vina unora care se cred mai presus de orice, care ne-au demonstrat că democrația, de fapt, funcționează după regulile lor, este în pragul unei explozii sociale. Și nu este bine deloc! Cei care ne conduc ne-au arătat cât de mult contăm în fața lor Nici cât o ceapă degerată!
Pe bună dreptate, deputatul Victor Ponta solicită Consiliului Suprem de Apărare a Țării să se implice rapid pentru a salva țara de la colapsul economic. Criza energetică se accentuează, prețurile au luat-o spre aiurea, aproape necontrolabil, și nimeni nu face nimic. Apropo de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, când a fost vorba de alegeri, de ieșit lucrurile într-un mod nu tocmai pe placul celor care conduc, s-a întrunit imediat, la convocarea președintelui cu prelungire Klaus Iohannis, și a decretat că scrutinul electoral a fost viciat, lucru care a dus la anularea alegerilor prezidențiale și la declanșarea unor proteste fără de precedent. Când este vorba de siguranța economică, de viața de zi cu zi a celor mulți, CSAT nu mai are treabă. Nu interesează! Și ce înțelege omul simplu din toată treaba asta? Că reprezentanții puterii sunt pregătiți să intervină, să adopte măsuri urgente, dure, doar dacă le sunt pozițiile puse în pericol. În rest, Dumnezeu cu mila!
-
ACTUALITATEacum o săptămână
Pensionar din Dâmbovița către prefect: Băiatul meu putea să moară. De două ori a fost trimis acasă de la UPU
-
ACTUALITATEacum o săptămână
Ionuț Săvoiu, secretar de stat: Vor fi eliminate exproprierile care afectează locuințele de pe traseul DN 71, Târgoviște -Sinaia
-
ADMINISTRAŢIEacum o săptămână
Primăria Târgoviște derulează investiții de 750 de milioane de lei, fonduri nerambursabile
-
ADMINISTRAŢIEacum o săptămână
Primăria Târgoviște a semnat contractul pentru furnizarea a 21 de autobuze electrice
-
ADMINISTRAŢIEacum o săptămână
Gata cu așteptarea! Se asfaltează drumul până în satul După Deal, comuna Pietrari
-
Dâmboviţaacum 2 zile
Haideți să ajutăm, oameni buni! Două familii au rămas pe drumuri de la un scurtcircuit!
-
ANUNŢURIacum o săptămână
Compania de Apă Târgoviște Dâmbovița angajează operator introducere, validare și prelucrare date
-
ACTUALITATEacum 2 zile
CAS Dâmbovița a rămas fără patru profesioniști, după o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție
Marius
22 martie 2020 at 11:43
Minunat articol, infricosator PS