Connect with us

OPINII

Picuri de freamăt…

Publicat

pe

Existența noastră a îmbrăcat haina cumplită a stării de coșmar. Ne facem că nu vedem. Ne alimentăm iluziile că va fi mai bine. Dar nu va fi bine prea curând. Umanitatea din noi se va pierde în decrete militare, în măsuri coercitive, în stări de necesitate, în revolte interioare și poate cine mai știe în ce…

Peste tot plutesc, amenințător, moartea, nesiguranța, izvorâtă din faptul ca nu știi ce te așteaptă peste o oră, două, trei, de unde vine pericolul și când. Sunt vremuri de-a dreptul apocaliptice. Trebuie să vedem cu ochii, cu mintea și cu sufletul acest lucru. Să nu ne mai ascundem după aparențe. Omenirea traversează unul dintre cele mai crude coșmaruri ale existenței sale. Să-l luăm ca pe un semn, ca pe ruperea unei peceți biblice!

Oare, ce mai urmează? Dumnezeu are planurile sale iar noi cu toții facem parte din ele. Ceea ce se întâmplă acum poate fi un joc, o manevră diabolică, o întâmplare, o conspirație, cum se tot speculează pe rețelele de socializare. Dar nu este nimic fără voia Divinității. Totul are liber de acolo. Sperăm să depășim cu bine acest hop. Dar pare că este doar începutul. Revenirea la normalitate ori se va produce curând, ori nu va mai reveni. Un mare filozof a spus cândva că „Secolul 21 va fi unul religios sau nu va mai fi deloc”. Noi ce vrem? După cum stau lucrurile, după lipsa de responsabilitate a celor mai mulți, care nu răspund decât la măsuri de forță, pare greu să te pronunți.

Cert este că ne-am depărtat în toți acești ani foarte mult de morală, de valorile creștine, sau de orice altă valoare care să ne ducă la Binele Absolut, la un Dumnezeu, oricare ar fi el. Omenirea a alergat după gustul si savoarea materialității. Fiecare dintre noi ne-am aflat în concurență cu celălat doar pentru lucrările trecătoare. Ne-am încărcat existența cu efemeride. Ne-am aflat într-o goană absolută după confort, după satisfacerea nevoilor primare, a orgoliilor și ambitiilor de a fi mai tare și de a avea mai mult decât cel din apropierea noastră. Ne-am erodat familiile până la refuz, am transformat clipele plăcute, adevărate, prea repede în amintiri. Cum mai poți vorbi de o familie închegată, de dragoste, de încredere, de respect, de fericire, când ani și ani unii au stat plecați pe afară, iar copiii au crescut singuri acasă, lipsiți de afecțiune, crescuți cu un gol în suflet, tocmai în cei mai frumoși ani? Până și câinele l-au lăsat puiuț în ogradă și, când au revenit, l-au găsit matur, bătrân, ba chiar i-a mârâit ca pe niște necunoscuți.

Acum, un virus înrădăcinat pe undeva prin China, nu se știe din ce sămânță și cine a pus-o de fapt, a reușit, în câteva luni să răscolească întregul postament al umanității. Toate valorile, cuceririle științifice, tehnologia sunt apă de ploaie în fața acestui coronavirus care acționează aidoma unei arme de exterminare în masă și pentru care nu există încă leac. Anarhia, revoltele și câte alte grozăvii se nasc din neputința celor care acum nu mai reușesc să-și depășească condiția comodă, lipsa de griji, pierdute brusc. Orice stare de provizorat, în care drepturile și libertățile sunt ciuntite, în mod necesar, în numele binelui comun, dacă se întinde prea mult în timp, poate deveni comodă și acceptată de unii, le poate intra în obișnuit. Le devine plăcută și favorabilă. De asta trebuie să ne ferim și să ne temem… Și dacă Dumnezeu ne permite și ne ajută, vom scăpa de acest virus și de pericolul pierderii democrației, a ceea ce înseamnă conceptul de umanitate.

PS. Vă închipuiți ce pierdere spirituală catastrofală se va produce dacă în Sfânta Noapte de Înviere, care se apropie cu repeziciune, bisericile vor fi închise pentru drept credincioși iar plăcuta lumină a păcii și încrederii în dragoste, în viața viitoare, primenită, nu va reuși să străbată întunericul?

Citește mai departe
Reclamă
1 Comentariu

1 Comment

  1. Marius

    martie 22, 2020 at 11:43 am

    Minunat articol, infricosator PS

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Păcatul, ca o entorsă a sufletului…

Publicat

pe

S-a întors lumea cu fundul în sus. Și cred că nu este de ieri, de azi, ci dintotdeauna. Ne-am făcut că nu vedem multe dintre neajunsurile și slăbiciunile firii umane. Le-am adăpostit la umbra nepăsării și a ignoranței sau poate a bunului simț. Le-am îndurat în momentele esențiale ale existenței. Am închis ochii și am făcut sfânta cruce.

Ne doare când observăm credința dusă la nivel de surogat, de obicei, de tradiție, fără să apară acea străfulgerare a purității și încrederii în Divinitate în sufletul și în mintea noastră. Nu mai luptăm cu slăbiciunile noastre. Doar mimăm acest lucru. Mergem după turmă. Atât. Sărbătoarea, pentru marea majoritatea, atunci când se apropie, înseamnă îndestulare materială, goană după asigurarea unei mese bogate, mațul plin și sintagme spuse din complezență. Automatisme de factură spirituală.

Am aflat în aceste zile, cu multă stupoare și indignare (poate era mai bine dacă nu ne otrăveam mintea și sufletul cu astfel de informații), că un preot de prin Teleorman a fost arestat pentru 30 de zile pentru săvârșirea infracțiunii de întreținerea de relații sexuale cu un minor. A fost prins în fapt! Asemenea știri acum, în pragul Sfintelor Sărbători de Paște, numai bine nu fac. Agită și mai mult societatea timorată și stresată de vremurile pandemice pe care le trăim.

Preotul de prin Videle a comis-o rău de tot. O fi singurul cu astfel de apucături păcătoase? Culmea, în comunitatea în care slujea, enoriașii, de obicei supuși, umili, încrezători și adepți ai mesajului de echilibrare psihologică „să faci ce zice popa, nu ce face”, aveau mare încredere în darul său. Îl apreciau. Uite că totul s-a spulberat! Rămânem cu gustul amar al unei greșeli imense care cutremură clar un sistem în care credem cu tărie. Cineva a vrut să se întâmple și asta. Și a rostogolit mizeria taman acum, când ne pregătim de Paște.

Noi, românii nu prea suntem obișnuiți cu astfel de greșeli, mai ales săvârșite de slujitorii bisericii. Ținem la firesc. La reguli. Înghițim și trecem cu vederea multe, dar asta e prea de tot. Ne-a împlântat în suflet un pumnal! Considerăm că face parte deja din normalitate când vedem preoți implicați în afaceri mari. Patroni de restaurante, magazine, shaormerii, hoteluri. Nu ne mai pasă când observăm pe cel care propovăduiește în biserică și spune „fericiți cei săraci cu duhul” cum se plimbă în Mercedes-uri și BMW-uri de sute de mii de euro. Este obișnuință. Stil de viață. O stare pe care am adoptat-o din mers. Așa sunt vremurile! Fiecare trebuie să trăiască. Să-și asigure confortul. Că nu mai știm ce ne facem cu menirea, cu harul, cu sacrificiul, e altă poveste. Rămâne teologie și filozofie sacră. Subiecte de dialog la ceas de seară.

Mare păcat că, din cauza unui preot de tipul celui de la Videle, au de suferit biserica străbună, credința, toți cei care sunt cu adevărat slujitorii lui Dumnezeu, care se luptă pentru binele comunităților, al oamenilor. O pată care se șterge greu. Se va întâmpla și asta. Românul este iertător. Biserica Ortodoxă va ieși biruitoare. Neghina este totdeauna dată la o parte, chiar dacă nu știm cu precizie când. Să fim încrezători! Dumnezeu are grijă de toate.

Citește în continuare

OPINII

Renașterea, ca o fantomă…

Publicat

pe

Se aude că ALDE, partidul copt de Călin Popescu Tăriceanu într-un cuptor unde mai păstrase fumegând ceva cenușă liberală, vrea să renască precum binecunoscuta pasăre legendară. Deocamdată, au apărut fulgii, două-trei voci care încearcă să reintre pe pista de alergare politică. Sunt câțiva oameni care au început să-și facă simțită prezența pe rețelele de socializare și pe la prietenii din media, sperând că așa, bătând timid din aripioarele plăpânde, vor fi din nou reperați de electorat. Slabe șanse!

Mortul politic cu greu se va mai întoarce de la groapă. Asta și în cazul PRO România. Poate vom putea vedea doar ceva de tip zombi bălăbănindu-se a disperare, încercând să atragă atenția asupra sa. În rest, slabe șanse de reușită. Fostul lider ALDE Dâmbovița, Ionel Petre, am auzit că a fost ales vicepreședinte ALDE la nivel național. E ca și cum ai fi numit împărat într-un apartament. Politicianul are vervă, verb, știe când să atace, cu ce, pe cine. Se chinuie să revină în cercul atenției, dar e greu să o faci de pe o bicicletă omorâtă de alții.

ALDE a pierdut. Revenirea pare imposibilă. Zbaterile unor lideri sunt de apreciat, dar nu au consistență electorală, nu mișcă masele. Simple valuri care se pierd în neant imediat ce vectorii se opresc din suflat! Partidul a pierdut din cauza inconsecvenței și a tuturor jocurilor și păcatelor lui Tăriceanu. Nici alianța cu Ponta și PRO România nu i-a făcut bine. Și invers e valabil! Partidele micuțe nu au șanse să crească în actuala conjunctură. Poate doar dacă apare vreun lider mesianic…

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT