Conectați-vă cu noi

OPINII

Picuri de freamăt…

Publicat

pe

Existența noastră a îmbrăcat haina cumplită a stării de coșmar. Ne facem că nu vedem. Ne alimentăm iluziile că va fi mai bine. Dar nu va fi bine prea curând. Umanitatea din noi se va pierde în decrete militare, în măsuri coercitive, în stări de necesitate, în revolte interioare și poate cine mai știe în ce…

Peste tot plutesc, amenințător, moartea, nesiguranța, izvorâtă din faptul ca nu știi ce te așteaptă peste o oră, două, trei, de unde vine pericolul și când. Sunt vremuri de-a dreptul apocaliptice. Trebuie să vedem cu ochii, cu mintea și cu sufletul acest lucru. Să nu ne mai ascundem după aparențe. Omenirea traversează unul dintre cele mai crude coșmaruri ale existenței sale. Să-l luăm ca pe un semn, ca pe ruperea unei peceți biblice!

Oare, ce mai urmează? Dumnezeu are planurile sale iar noi cu toții facem parte din ele. Ceea ce se întâmplă acum poate fi un joc, o manevră diabolică, o întâmplare, o conspirație, cum se tot speculează pe rețelele de socializare. Dar nu este nimic fără voia Divinității. Totul are liber de acolo. Sperăm să depășim cu bine acest hop. Dar pare că este doar începutul. Revenirea la normalitate ori se va produce curând, ori nu va mai reveni. Un mare filozof a spus cândva că „Secolul 21 va fi unul religios sau nu va mai fi deloc”. Noi ce vrem? După cum stau lucrurile, după lipsa de responsabilitate a celor mai mulți, care nu răspund decât la măsuri de forță, pare greu să te pronunți.

Cert este că ne-am depărtat în toți acești ani foarte mult de morală, de valorile creștine, sau de orice altă valoare care să ne ducă la Binele Absolut, la un Dumnezeu, oricare ar fi el. Omenirea a alergat după gustul si savoarea materialității. Fiecare dintre noi ne-am aflat în concurență cu celălat doar pentru lucrările trecătoare. Ne-am încărcat existența cu efemeride. Ne-am aflat într-o goană absolută după confort, după satisfacerea nevoilor primare, a orgoliilor și ambitiilor de a fi mai tare și de a avea mai mult decât cel din apropierea noastră. Ne-am erodat familiile până la refuz, am transformat clipele plăcute, adevărate, prea repede în amintiri. Cum mai poți vorbi de o familie închegată, de dragoste, de încredere, de respect, de fericire, când ani și ani unii au stat plecați pe afară, iar copiii au crescut singuri acasă, lipsiți de afecțiune, crescuți cu un gol în suflet, tocmai în cei mai frumoși ani? Până și câinele l-au lăsat puiuț în ogradă și, când au revenit, l-au găsit matur, bătrân, ba chiar i-a mârâit ca pe niște necunoscuți.

Acum, un virus înrădăcinat pe undeva prin China, nu se știe din ce sămânță și cine a pus-o de fapt, a reușit, în câteva luni să răscolească întregul postament al umanității. Toate valorile, cuceririle științifice, tehnologia sunt apă de ploaie în fața acestui coronavirus care acționează aidoma unei arme de exterminare în masă și pentru care nu există încă leac. Anarhia, revoltele și câte alte grozăvii se nasc din neputința celor care acum nu mai reușesc să-și depășească condiția comodă, lipsa de griji, pierdute brusc. Orice stare de provizorat, în care drepturile și libertățile sunt ciuntite, în mod necesar, în numele binelui comun, dacă se întinde prea mult în timp, poate deveni comodă și acceptată de unii, le poate intra în obișnuit. Le devine plăcută și favorabilă. De asta trebuie să ne ferim și să ne temem… Și dacă Dumnezeu ne permite și ne ajută, vom scăpa de acest virus și de pericolul pierderii democrației, a ceea ce înseamnă conceptul de umanitate.

PS. Vă închipuiți ce pierdere spirituală catastrofală se va produce dacă în Sfânta Noapte de Înviere, care se apropie cu repeziciune, bisericile vor fi închise pentru drept credincioși iar plăcuta lumină a păcii și încrederii în dragoste, în viața viitoare, primenită, nu va reuși să străbată întunericul?

Citește mai departe
Reclamă
1 Comentariu

1 Comment

  1. Marius

    martie 22, 2020 at 11:43 am

    Minunat articol, infricosator PS

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Constatare…

Publicat

pe

Suntem în pandemie sub lege militară. Mulți stau acum acasă cu 75% din salariu, ăla minim pe economie, sau pe degeaba. Să nu credeți că acasă stau baştanii, diferite tipuri de funcționărime. Nu. Ei sunt la muncă, plătită integral, poate și cu sporuri. Supraveghează din birouri sănătatea nostră. Se întâlnesc online pe la diferite comisii și decid, fără să știe clar ce este afară, ceea ce trebuie să facem noi, cei cărora ne scad proviziile, ne cuprinde depresia și, în curând, vom rămâne și fără bani.

Eu, ca românul, patriot orbește, visam la o altfel de implicare a autorităților în criza asta. La o altă formă de manifestare a celor îndrituiţi să ne conducă, aleși până la urmă de noi. L-aş fi văzut pe șeful statului, pe Klaus Iohannis, băgat în costum de protecție, cu masca la gură, pe Ludovic Orban la fel, umblând prin spitale, prin țară, prin locurile unde este suferință, unde este nevoie de îmbărbătare, de încurajare și solidaritate. Îl vedeam la fel şi pe prefectul de Dâmboviţa, Aurelian Popa. Înţolit în combinezon și printre oamenii de la Corbii Mari, la Pucioasa, la spitalul de acolo, să vadă cum merg lucrurile, comunicând oamenilor, deschis, transparent, ceea ce trebuie să facem, ce avem și ce vine peste noi. Nu este așa, din păcate.

Toţi „bunii” țării au ales să stea la cutiuță și să comunice pe internet. Nici fizic nu se mai întâlnesc. De teama coronavirusul, probabil. Nu este drept și corect. Comandanţii trebuie să fie pe metereze, zic eu. Poate sunt prea idealist, vin dintr-o altă lume în care solidaritatea, curajul, implicarea totală și forța exemplului erau esențiale în altfel de situații. Acum, suntem la mâna birocraţilor. Atâta ştiu ei. Să dicteze din birou.

Citește în continuare

ACTUALITATE

Mărioara Milionara: BASM FRUMOS ori COŞMAR HIDOS pe TIMP DE MOARTE?

Publicat

pe

de

Toate basmele copilăriei noastre, duios povestite cu glas de taină de către mame şi bunici, începeau cu formula magică „A fost odată, ca niciodată…” ce făcea să se deschidă cortina fermecată a tainicei lumi a visării cu ochii deschişi, în faţa cărora se perindau, unii după alţii, Feţi-Frumoşi, Ilene-Cosânzene, zâne, împăraţii buni şi cei răi, vrăjitoare, spâni, codri de nepătruns şi câte şi mai câte.

Noi, băieţii, mai belicoşi din fire, ne-nflăcăram, transpunându-ne şi închipuindu-ne că suntem eroii care-l înving pe zmeul cel rău, iar fetiţele, cu romantismul lor înnăscut, se visau alesele prinţului lor, asemenea Cenuşăresei celei harnice.

Mult mai târziu, adolescenţi sau adulţi, după caz, cu toţii am admirat povestea emoţionantă a Juliei Roberts & Richard Gere în basmul cinematografic „Frumuşica”.

Subit, în plină criză mondială a VIRUSULUI UCIGĂTOR, când morţii se adună cu miile şi sunt transportaţi noaptea cu camioane militare, când zecile de mii de bolnavi îşi trăiesc martirul acum, în preajma Sfintelor Paşti, sperând cu ultimele puteri în miracolul vieţii, s-a răspândit zvonul despre MINUNEA ce i-a fost hărăzită… Mărioarei – fostă lucrătoare într-o fermă de pui, închisă între timp (ferma), apoi bucătăreasă la un han ce s-a închis (şi el), lucrând acum cu ziua – devenită peste noapte… Mărioara Milionara.

Dar CE şi CUM s-a întâmplat? Simplu ca „bună-ziua”: prin destoinicia sa nativă şi simţul ancestral al afacerilor pe care ştim cu toţii că-l au femeile de pe aceste meleaguri – atât de fidel întruchipate de Fefeleaga lui Agârbiceanu – animată în mod evident de crezul servirii binelui şi interesului naţional, şi-a găsit timpul şi priceperea de a negocia cu osârdie un contract cu „nişte chinezi” – că doar chinezu-i frate cu românul, ne spunea acum ceva ani tocmai Nuţica Naţional, care în acele vremuri avea dreptate în tot ce zicea şi făcea, nu? – iar apoi să participe cu candoare la o licitaţie organizată de către Statul Român – pe bani publici, adică ai noştri, ai tuturor – şi în modul cel mai normal şi natural cu putinţă – angelic, ar spune Lucian Blaga – să o câştige. Cu brio!

Obiectul licitaţiei? ABSOLUT VITAL: MĂŞTI MEDICALE, o PROTECŢIE MINIMALĂ, destinate celor ce se află în prima linie a luptei crâncene cu MOARTEA, care încearcă să ne salveze, CU PREŢUL VIEŢII LOR, pe noi, ceilalţi, printre care şi pe doamna Mărioara – de-acum, Mărioara Milionara. Mii de scuze, uitam un „amănunt”: valoarea contractului este de vreo 12.000.000 (DA, douăsprezece milioane!) EUR.

Reveria indusă de basmul la a cărei materializare tocmai credeam că aveam şansa să fiu contemporan a încetat când am citit dezvăluirile publicaţiei Recorder sub titlul „Minunile pandemiei: cum a ajuns o bucătăreasă din Giurgiu să câștige un contract de 12 milioane de euro pentru măști de protecție”. M-am cutremurat. Am coroborat-o cu alte ştiri: demisia intempestivă a fostului ministru al Sănătăţii, luxarea atotputernicei şi veşnicei d-ne Bumbac de pe postul ocupat… pro tempore, misiunea de control încredinţată unor – se şopteşte timid – alde… Cânepă & Mătase. STRANIU!

DE CE NU A FOST SESIZAT IMEDIAT PARCHETUL? Personal, am crezut şi cred în DNA! AVEM DREPTUL să PRETINDEM că enigmele acestui BASM frumos cu duhoare otrăvită de COSMAR hidos, în care o societate-ecran a fost folosită în scopul eludării Legii să fie elucidat şi vinovaţii, dacă există, aspru PEDEPSIŢI.

Avocat Vladimir Ţunţi ŞTEFĂNESCU

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT