Connect with us

OPINII

Rezistenţa prin demnitate!

Publicat

pe

De luni bune, urmăresc cu mare atenţie activitatea PSD Dâmboviţa. Cu tot ce se întâmplă bun sau rău pe acolo. În afară de ceea ce se vede și se comunică, am supus analizei şi informaţiile obţinute din culise, din bucătăria partidului, cum se zice. Mulţi erau convinşi că actualul lider al organizaţiei PSD Dâmboviţa, deputatul Corneliu Ştefan, nu rezistă mai mult de trei luni în funcţie. Că partidul, după perioada Rovana Plumb, una tulbure, când organizaţia era împărţită în mai multe grupări, în fracţii bazate pe interes, nu se mai poate reface, că echipa nu are cum să se mai omogenizeze, să bată pasul în acelaşi ritm. Uite că aceşti prevestitori ai negativismului în politică s-au înşelat! Tânărul demnitar, avându-i alături pe senatorul Titus Corlăţean şi pe primarul Cristian Daniel Stan, a ştiut cum să readucă filiala pe linia de plutire, cum să refacă încrederea în structurile de conducere, să înţepe finuţ balonul ultraumflat al relaţiilor interne tensionate şi să înlăture presiunea care ar fi putut duce la explozie.

S-a intrat în normalitate. Dificil, şi în situaţie de pandemie, când comunicarea și relaţiile interumane absolut indispensabile în viaţa unui partid s-au realizat mai mult la rece, online sau cu masca pe faţă. Nu mai vorbim de faptul că preşedintele Corneliu Ştefan a trebuit şi trebuie să facă faţă și unor atacuri venite din trei direcţii, unele văzute, pe faţă, altele neprevăzute, tacite, oculte, pornite fie dinspre PNL, fie din direcţia celor care i-au fost loiali Rovanei Plumb care, chiar dacă a fost detronată democratic, nu se împacă cu acest gând şi, cu siguranţă, mai caută să îl blocheze pe Corneliu Ştefan, să demonstreze că nu poate duce organizaţia în spate. Şi mai este şi PRO România, partidul care se adapă din acelaşi electorat de stânga!

Nu este uşor să ţii piept unor asemenea tiruri şi loviturilor unor lunetişti politici. Corneliu Ştefan, în ciuda tuturor pronosticurilor, a dovedit că este un politician abil, calculat, precis, reuşind să întărească organizaţia. A ţinut-o unită. Nu au fost înregistrate, în toată această perioadă, trădări, afluiri masive spre alte formaţiuni politice, cum dădeau unii ca sigur fenomenul. Social-democraţii dâmboviţeni s-au aliniat în spatele liderului, au achiesat rapid la planurile şi proiectele sale şi iată că am ajuns în punctul în care în organizaţie este linişte. Toată lumea este concentrată asupra campaniei electorale, asupra a ceea ce trebuie făcut bun pentru judeţ.

Tonul dat de Corneliu Ştefan, de a se duce o campanie curată, fără atacuri la persoană, fără lucruri murdare vărsate în spaţiul public, se simte, se vede şi dă rezultate. Fie vorba între noi, cetăţenii, care oricum trăiesc într-o tensiune neîntreruptă de luni de zile din cauza coronavirusului, numai de scandalurile din politică nu ar avea timp! Tehnica prin care îţi umileşti adversarul şi îl execuţi, folosindu-te de abjecţiuni, nu mai este tolerată. Omul este acum adeptul seriozităţii, al mesajului clar, limpede, bazat pe lucruri şi fapte reale, pe programe care se pot realiza, pe critică constructivă, nu pe bârfe, şuşanele şi intrigi vulgare.

Preşedintele PSD Dâmboviţa a ştiut să gestioneze aproape impecabil organizaţia. Mesajul său simplu, sincer, nelucrat în cine ştie ce cabinete ale comunicării, direcţia abordată au dat rezultate, spre surprinderea adversarilor. Din câte ştim, doar un primar dâmboviţean a părăsit barca social-democrată, dar nu este o pierdere mare, edilul, nu avea cine ştie ce viziblitate, iar inconsecvenţa sa politică este arhicunoscută. Cum am mai spus, mulţi se aşteptau, cum este obiceiul, la o migrare a primarilor şi viceprimarilor PSD către PNL, partidul aflat la putere sau către PRO România, formaţiunea condusă în Dâmboviţa de senatorul Adrian Ţuţuianu, fostul şef al social-democraţilor dâmboviţeni. Uite că nu s-a întâmplat.

Suntem în prima fază a campaniei electorale. Este abia începutul. Corneliu Ştefan va mai fi supus la provocări, la lovituri sub centură. Dar pare că nu va răspunde unor astfel de atacuri. Le va face faţă. Unii, cunoscându-i caracterul, personalitatea, stilul de lucru neantrenat pentru un astfel de joc murdar, vor încerca să-l atragă în ringul scandalului şi să-l bage în corzi, pentru a-l bumbăci în lovituri, într-o luptă fără nicio regulă. Sunt convins că liderul social-democrat nu va răspunde unor astfel de provocări şi va păstra linia pe care a urmat-o până acum, aceea de a face o politică curată, onestă, bazată pe oameni, pe programe şi demnitate. Organizaţia PSD Dâmboviţa este o construcţie solidă, puternică. Forţa şi-o menţine prin unitate, verticalitate şi seriozitate. Şi aşa trebuie să rămână!

OPINII

Pulanul, ca remediu anticoronavirus…

Publicat

pe

Starea de alertă pe care onor Guvernul ne-o tot prelungește pe mâna lui Raed Arafat, restricțiile impuse de lege, a creat și un soi de vrajă care se pare că i-a cam luat de cap pe unii purtători de uniformă a statului. Își ies din pepeni vigilenții polițiști și jandarmi exact când și cum nu trebuie.

La orele de comunicare pe care le fac, în special cei aduși în sistem din sursă externă, nu li se spune probabil cum trebuie să poarte un dialog cu cetățeanul, cum să-i studieze comportamentul, personalitatea, obiceiurile, tarele de caracter și să acționeze diferit în funcție de situație.

Ce atâta studiu și talent! Pulanul este argumentul suprem pentru unii dintre apărătorii legii care fac dezacorduri gramaticale până și în procesele verbale de contravenție. Îl ai în mână, dai cu el. Nu contează pe cine lovești. Bărbat, femeie, bătrân. Până la urmă, au și ei dreptate.

Toți suntem egali în fața legii. Cred că așa au gândit polițiștii dintr-o comună din Ardeal când au tăbărât să bată a femeie fiindcă nu purta mască de protecție! Nu a înțeles cum stă treaba cu starea de alertă, i-au aplicat o corecție! Ca în India. Pe acolo am auzit că se mai poartă astfel de sancțiuni.

Săritul calului este cumva specific românilor, indiferent din ce castă sau grup provin, dar cred că trebuie să îi punem stop. Să lovești o femeie, tu polițist, indiferent de condiția ei socială și mentală, fiindcă nu purta obiectul care ne amărește viața de atâta timp, mi se pare o mizerie.

Polițiștii respectivi ar trebui să fie dezbrăcați de haina statului și trimiși la munca pământului. Sau la pensie, că este o modă acum ca, după ce faci o prostie, sistemul să îți propună să devii pensionar.

Citește în continuare

OPINII

Ursul Arthur și noua aristocrație…

Publicat

pe

Și au trecut și Sfintele Sărbători de Paște. Așa se întâmplă mereu. Ne revenim din vraja mai mult de sorginte alimentară, pitită și de data aceasta sub măștile de protecție, și intrăm în obișnuit.

Am început starea de normalitate în bolnăvicioasa societate românească, pentru care nu s-a găsit încă un vaccin, cu uciderea ursului Arthur, cel mai mare exemplar din specia sa, care mai hălăduia prin pădurile României. A venit un prinț de prin Austria plin de bani și l-a culcat la pământ. Așa, din pasiune pentru vânătoare.

Românii noștri, cei care ar trebui să protejeze fauna și flora care ne-au mai rămas, s-au făcut preș în fața nobilului. Așa este tradiția istorică. Nu putem face rabat în contemporaneitate de ea. Mai ales că „prinții” s-au înmulțit și în România, nu numai în Europa. Dispun de bani, putere și multă nesimțire, absolut necesară când vrei să calci pe capetele celor din jur, când vrei să acaparezi totul.

Povestea tragică a ursului Arthur este, așa, o bombonică acrișoară pe tortul a tot ceea ce se întâmplă ilegal și ciudat în țărișoara noastră. Au băieții rezervații de vânătoare întinse, nici nu se mai știe bine numărul orataniilor de pe acolo, tocmai pentru a le împușca fără probleme. Au cabane, paznici cu Rover și pistol la brâu, iar proprietățile sunt împrejmuite cu garduri electrice. Unii le-au mai desființat după ce și-au văzut atinse scopurile. Așa că drama bietului Arthur este o boare în marea de lucruri urâte care se întâmplă la noi, din păcate cu știința unor reprezentanți ai statului.

Vânarea ursului brun cel mai mare din Europa care trăise totuși liniștit prin pădurile românești vreo 17 ani arată că noi, ăștia mulți, nu prea contăm în ochii noii aristocrații, ai celor care aspiră totul și pe care, nu de puține ori, îi vezi în haită cum își etalează, zic ei, prietenia pe rețelele de socializare. Pentru acești soi de prinți, totul este de vânat. Arthur a creat acum doar un simbol.

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT