Poporul a ales. Avem la dispoziție două rele. Spre altceva nu avem cum să ne poziționăm. Poporul suveran a hotărât. Și eu la fel! Nu voi merge să votez la turul doi al alegerilor prezidențiale. Pentru ce aș putea face acest lucru? Pentru stabilitate? Aș! Pentru democrație? E vag. Pentru bunul mers al societății românești? Mă îndoiesc. Pentru speranțe? Până când?

Ne aflăm într-o perioadă ciudată a istoriei României. Ne-am întors la „escu”, unul altoit și cu valențe paranormale. Suntem undeva la marginea prăpastiei. Parcă așteptăm pe cineva să ne facă vânt în hăul neprevăzutului. Au ajuns românii să voteze sub emoția sintagmei naționaliste și a aforismului cu nuanțe hipnotice, duși în această situație de politicienii care au marșat mai mult în plan personal spre prosperitate, spre zorii aceia ai binelui comun care, pe parcurs, se disipa în particular. Românii au dat la o parte promisiunile și programele electorale, ce s-a făcut bun și ce urma să se întâmple benefic, și i-au adus în față pe Călin Georgescu și pe Elena Lasconi. A fost răzbunare? Curent politic sau stare de disperare? Resetarea aceasta subită a clasei politice realizată cu un soi de fanatism social este fără de precedent.

Mare atenție la ceea ce se va întâmpla mai departe! Acum vine cu adevărat vremea politicienilor adevărați, a celor care stau de strajă, dârji, care apără democrația și libertățile câștigate în decembrie 1989.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Se miră unii care stau la butoane de o veșnicie și nu fac nimic, doar le șterg de praf și încasează salarii barosane, cum de a putut independentul Călin Georgescu să intre în turul doi al alegerilor prezidențiale. Uite că a intrat! Adus de voi, politicienii de mucava, cei care ați creat dezechilibru, care ați împărțit țara între clasa care consideră că i se cuvine totul, folosind democrația, alegerile pentru a-și atinge acest scop, și restul poporului, considerat servant umil. Nu ați schimbat atitudinea, mesajul, comportamentul și am ajuns aici, la momentul în care un individ apărut din neant, din nimic, cu un limbaj aforistic bine pus la punct, cu replici aproape hipnotice, calculate, cucerește internetul și, implicit, pe românul care aștepta să apară cineva care să îi aprindă fitilul nemulțumirilor și al neîmplinirilor. Călin Georgescu l-a aprins. Și așa a pornit tăvălugul care a strivit sondajele plătite cu milioane de euro, campaniile făcute cu vagoane de materiale de propagandă și spațiile de emisie cumpărate, la fel, cu alte sume cu multe zerouri în spate.

Călin Georgescu este produsul unui sistem arogant, prosper, care iubește democrația fiindcă, prin ea, se menține perpetuu la putere. Nu se aștepta Marcel Ciolacu să iasă din cursa prezidențială. El care avea în spate un un complex politic bine pus la punct. Ba chiar destule realizări în plan politic și guvernamental. Uite că întreaga mașinărie s-a împotmolit în terenul electoral fertil, propice dezvoltării sintagmelor patriotarde și exaltării create de Călin Georgescu. La fel a pățit-o și George Simion. Discursul său a fost palid pe lângă divagațiile subtile, dar simple ale lui Georgescu.

Verbul, intuiția, siguranța, plasticitatea cuvântului vorbit, au prins viață la Calin Georgescu. Au pătruns nu în conștiințe, ci, aproape orbește, direct în inimi. De acolo a pornit acest val pe care încearcă acum unii să-l oprească cu Curtea Constituțională, sporind astfel cota de imagine și simpatie a candidatului Călin Georgescu. Chiar dacă acesta dispare, urma rămâne, iar actuala clasă politică, dacă nu se resetează, se va mai împedica de ea. Și există riscul să nu se mai poată ridica! Dramul de echilibru politic rătăcit acum într-o ceață densă a neîncrederii îl poate aduce doar alegerile parlamentare. Dar și aici sunt probleme, fiindcă distanța dintre primul tur al prezidențialelor și scrutinul general este prea mică și omul încă nu s-a dezmeticit. Efectul Georgescu încă lucrează…

Urmărește Incomod Media și pe Google News