Am văzut aseară confruntarea prezidențiabililor de la DIGI 24. Am urmărit spectacolul cu pixul în mână. Din păcate, nu am avut prea multe de notat la capitolul pozitiv, bilă albă pentru vreun candidat. Ceva care să te facă să exclami tare! În schimb, la negativ, la finalul dezbaterii, când am aruncat ochii pe carnețel, am văzut uimit că s-au adunat multe. Nimicuri. Dar, contabilizându-le, au dat rău. Adică sunt lipsuri. De mesaj, de expunere, de comportament. Și mult teatru!

Din tot ce s-a întâmplat acolo, a avut valoare de știre, dar nici aceea prea-prea, anunțul în direct al lui Ludovic Orban că se retrage din competiție și îi îndeamnă pe susținătorii săi să o voteze pe madam Lasconi. Dar cine mai este Ludovic Orban? Parcă a fost la guvernare cu USR și au dat țara peste cap. Nu? Apoi s-a pierdut. A mai rămas ca un ecou trist o replică celebră: „Cine este generaluuu?”.

Acum, gestul lui Orban, la prima vedere, este unul interesant, dacă luăm în calcul faptul că, pe scena electorală, nu se întâmplă nimic ieșit din comun, ba chiar campania pare mai slabă decât cele din anii 90, când se confruntau Ion Rațiu, Câmpeanu și Iliescu. Parcă existau pe atunci mesaje, subiect și predicat, forță, ceva elocință. Acum, lipsesc toate acestea. Se merge pe coarda sensibilă, pe expunerea unor subiecte puerile, despre copilăria candidatului, când s-a îndrăgostit prima oară, cum s-a confruntat cu pubertatea sau dacă a dormit vreodată fără chiloți. Temele esențiale au fost marginale. De ce? Poate fiindcă nimeni nu mai crede în ele. Toată lumea le vede ca pe un balast electoral. Așa și aseară! Nimic care să îți excite și să-ți impresioneze mintea, conștiința.

În primul rând, au lipsit liderii coaliției- Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă. Zici că s-au vorbit să nu vină la dezbatere. Evident, absența a generat un mare semn de întrebare care, evident, duce la speculații și ușor spre teoria conspirației. Probabil chestii de orgolii, calcule precise. Consilierii, consultanții nu au vrut să îi lase să se expună. Pentru cei doi erau mitraliere montate pe ambele flancuri. Dezbaterea la grămadă nu îl avantajează pe Marcel Ciolacu și nici pe Ciucă.

Elena Lasconi a zâmbit mult, uneori parcă forțat, și a demonstrat că are lacune mari în ceea ce privește securitatea țării, diplomația, relațiile externe. A marșat pe chestii pe care orice gospodină le-ar fi tratat la fel. Nu poți totuși să te prezinți într-o bulă de simplitate, crezând că reușești astfel să capeți simpatie. România nu are nevoie în frunte de un om care să își afișeze modestia, care să știe să pregătească grătarul și să facă mămăligă, ci de un diplomat de excepție, de un strateg, de un om uns cu toate alifiile, dârz, capabil să pună piciorul în prag fără să îi fie frică că îl poate strânge ușa!

La acest capitol, la dezbaterea de la DIGi au stat cel mai bine, în ordine, Mircea Geoană, Cristian Diaconescu, George Simion și Kelemen Hunor. Comportament ușor rece, teoretician, chiar certăreț, pus pe dat lecții la Mircea Geoană. Neutru spre necaptivant, dar concret, la Cristian Diaconescu. Dur, decis, aproape milităresc, la George Simion. Fin, diplomat, obiectiv, la Kelemen Hunor. Sensibil, vesel, neimplicat, pregătită să învețe, la Elena Lasconi.

Mergând pe sondaje, pe vocea poporului, dacă este și aceasta sinceră, nu știi ce să mai crezi, există atâtea necunoscute, în turul 2 al alegerilor prezidențiale va intra Marcel Ciolacu care inspiră cea mai multă încredere și George Simion. Șanse ar mai avea Elena Lasconi, Mircea Geoană și, poate, Nicolae Ciucă. Depinde cum se mișcă mașina de partid liberală. Trebuie să bage cărbune! Mai au?

Oricum, există marea șansă pentru PSD ca, după 20 de ani, să aducă la Palatul Cotroceni un președinte social-democrat.

Urmărește Incomod Media și pe Google News