Connect with us

OPINII

Cu cine luptă Ciolacu în turul 2? Mister total sau calcul precis?

Publicat

pe

Am văzut aseară confruntarea prezidențiabililor de la DIGI 24. Am urmărit spectacolul cu pixul în mână. Din păcate, nu am avut prea multe de notat la capitolul pozitiv, bilă albă pentru vreun candidat. Ceva care să te facă să exclami tare! În schimb, la negativ, la finalul dezbaterii, când am aruncat ochii pe carnețel, am văzut uimit că s-au adunat multe. Nimicuri. Dar, contabilizându-le, au dat rău. Adică sunt lipsuri. De mesaj, de expunere, de comportament. Și mult teatru!

Din tot ce s-a întâmplat acolo, a avut valoare de știre, dar nici aceea prea-prea, anunțul în direct al lui Ludovic Orban că se retrage din competiție și îi îndeamnă pe susținătorii săi să o voteze pe madam Lasconi. Dar cine mai este Ludovic Orban? Parcă a fost la guvernare cu USR și au dat țara peste cap. Nu? Apoi s-a pierdut. A mai rămas ca un ecou trist o replică celebră: „Cine este generaluuu?”.

Acum, gestul lui Orban, la prima vedere, este unul interesant, dacă luăm în calcul faptul că, pe scena electorală, nu se întâmplă nimic ieșit din comun, ba chiar campania pare mai slabă decât cele din anii 90, când se confruntau Ion Rațiu, Câmpeanu și Iliescu. Parcă existau pe atunci mesaje, subiect și predicat, forță, ceva elocință. Acum, lipsesc toate acestea. Se merge pe coarda sensibilă, pe expunerea unor subiecte puerile, despre copilăria candidatului, când s-a îndrăgostit prima oară, cum s-a confruntat cu pubertatea sau dacă a dormit vreodată fără chiloți. Temele esențiale au fost marginale. De ce? Poate fiindcă nimeni nu mai crede în ele. Toată lumea le vede ca pe un balast electoral. Așa și aseară! Nimic care să îți excite și să-ți impresioneze mintea, conștiința.

În primul rând, au lipsit liderii coaliției- Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă. Zici că s-au vorbit să nu vină la dezbatere. Evident, absența a generat un mare semn de întrebare care, evident, duce la speculații și ușor spre teoria conspirației. Probabil chestii de orgolii, calcule precise. Consilierii, consultanții nu au vrut să îi lase să se expună. Pentru cei doi erau mitraliere montate pe ambele flancuri. Dezbaterea la grămadă nu îl avantajează pe Marcel Ciolacu și nici pe Ciucă.

Elena Lasconi a zâmbit mult, uneori parcă forțat, și a demonstrat că are lacune mari în ceea ce privește securitatea țării, diplomația, relațiile externe. A marșat pe chestii pe care orice gospodină le-ar fi tratat la fel. Nu poți totuși să te prezinți într-o bulă de simplitate, crezând că reușești astfel să capeți simpatie. România nu are nevoie în frunte de un om care să își afișeze modestia, care să știe să pregătească grătarul și să facă mămăligă, ci de un diplomat de excepție, de un strateg, de un om uns cu toate alifiile, dârz, capabil să pună piciorul în prag fără să îi fie frică că îl poate strânge ușa!

La acest capitol, la dezbaterea de la DIGi au stat cel mai bine, în ordine, Mircea Geoană, Cristian Diaconescu, George Simion și Kelemen Hunor. Comportament ușor rece, teoretician, chiar certăreț, pus pe dat lecții la Mircea Geoană. Neutru spre necaptivant, dar concret, la Cristian Diaconescu. Dur, decis, aproape milităresc, la George Simion. Fin, diplomat, obiectiv, la Kelemen Hunor. Sensibil, vesel, neimplicat, pregătită să învețe, la Elena Lasconi.

Mergând pe sondaje, pe vocea poporului, dacă este și aceasta sinceră, nu știi ce să mai crezi, există atâtea necunoscute, în turul 2 al alegerilor prezidențiale va intra Marcel Ciolacu care inspiră cea mai multă încredere și George Simion. Șanse ar mai avea Elena Lasconi, Mircea Geoană și, poate, Nicolae Ciucă. Depinde cum se mișcă mașina de partid liberală. Trebuie să bage cărbune! Mai au?

Oricum, există marea șansă pentru PSD ca, după 20 de ani, să aducă la Palatul Cotroceni un președinte social-democrat.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Vremurile lui… Dumnezeu cu mila!

Publicat

pe

Ciudate vremuri mai trăim și parcă toate calate pe interes! Orgoliul, ambiția, dorința de putere, de parvenire, de înavuțire cu orice preț sunt cele mai pregnante elemente ale societății. De aici și haosul în care începem să ne bălăcim. Mulți dintre cei puși pe funcții, pe diferite poziții pe care le tot clocesc de ani și ani degeaba, cred că democrația și libertățile de orice tip le aparțin și pot să le distribuie după bunul plac. Dacă apare ceva ce nu le convine, imediat găsesc soluții de contracarare, de scoatere pe tușă, cu orice preț, a celui care nu face parte din nomenclatură. Nu mai contează, de dreapta sau de stânga! De mai mulți ani, vorbim de un tot politic. Instituțiile statului care, în mod normal, ar trebui să vegheze la respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, la democrație, devin simple unelte în mâna celor fără de scrupule. Apărându-i, se apără pe ele!

Trăim într-un cerc vicios, din care nu se poate ieși decât prin ceea ce unii numesc protest, revoltă, revoluție. România, din vina unora care se cred mai presus de orice, care ne-au demonstrat că democrația, de fapt, funcționează după regulile lor, este în pragul unei explozii sociale. Și nu este bine deloc! Cei care ne conduc ne-au arătat cât de mult contăm în fața lor Nici cât o ceapă degerată!

Pe bună dreptate, deputatul Victor Ponta solicită Consiliului Suprem de Apărare a Țării să se implice rapid pentru a salva țara de la colapsul economic. Criza energetică se accentuează, prețurile au luat-o spre aiurea, aproape necontrolabil, și nimeni nu face nimic. Apropo de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, când a fost vorba de alegeri, de ieșit lucrurile într-un mod nu tocmai pe placul celor care conduc, s-a întrunit imediat, la convocarea președintelui cu prelungire Klaus Iohannis, și a decretat că scrutinul electoral a fost viciat, lucru care a dus la anularea alegerilor prezidențiale și la declanșarea unor proteste fără de precedent. Când este vorba de siguranța economică, de viața de zi cu zi a celor mulți, CSAT nu mai are treabă. Nu interesează! Și ce înțelege omul simplu din toată treaba asta? Că reprezentanții puterii sunt pregătiți să intervină, să adopte măsuri urgente, dure, doar dacă le sunt pozițiile puse în pericol. În rest, Dumnezeu cu mila!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Am intrat în 2025 cu trenulețul deznădejdii…

Publicat

pe

Am intrat în noul an. Purtăm cu noi oarece urme de speranțe că va fi mai bine. Avem chiar și Guvern. Cu mici excepții, dar nedemne de băgat în seamă, același. În fruntea executivului – Marcel Ciolacu. Probabil, omul vrea să fie sigur că va duce PSD spre zona aceea de unde nu îl mai poate salva nimic. Așa cum s-a întâmplat cu PNȚcd. Drumul celor aflați la putere, pavat nici măcar cu bune intenții, duce spre nimic. Haosul și incertitudinea ne înconjoară. Nici în Occident lucrurile nu stau mai bine. Se conturează tot mai mult acel ideal ca fiecare să își vadă de propria ogradă. Numai noi nu știm cum să acționăm! Stăm cu ochii pe Bruxelles. Să vedem ce indicații vin de acolo. Mai nou, ca să fie starea de amețeală completă, privim și peste Ocean. Trump urmează să se întroneze și vine cu alte idei și viziuni despre lume și ordine.

Anularea alegerilor de către cei 9 maeștri ai constituționalității ne-a făcut și bine fiindcă a păstrat echilibrul acela firav, într-o rână cum zice românul, dar ne-a făcut și rău, ne-a adus în zona nisipurilor mișcătoare. Societatea se află într-un soi de derivă. Străzile sunt din nou inundate de proteste, de mitinguri, de oameni care cer ceva. Probabil nici ei nu știu sigur ce. Doar o undă de speranță! Și acest crez este investit în Călin Georgescu. Confuz. A rămas, din păcate, pentru mulți români, singurul reper. Și nu este deloc bine. Este un moment propice pentru anihilarea libertăților, se poate claca, strivi democrația cu însuși cel cu fața blândă ce s-ar putea să nu fie deloc blând. Și de ce am ajuns aici? Simplu. Actuala clasă politică, alcătuită într-un procent înseamnat de personalități tip „Dinu Păturică”, din indivizi puși doar pe căpătuială, invocând fals interesul comun, binele națiunii, a dezamăgit. Și nici acum nu pare să își revină. Politica a devenit un soi de meserie profesată rudimentar, fără har, fără acel simț patriotic. Suntem acolo fiindcă trebuie, fiindcă suntem cei mai tari. Consideră unii că țara și pozițiile pe care le ocupă, deloc vremelnic, li se cuvin de drept, sunt un dar, că nimic nu se mai poate fără ei… Constați cu tristețe, în varii ipostaze și situații, că sunt doar ei cu ei.

Și am ajuns aici. În acest punct mort. Iar gările existenței noastre sunt tranzitate rând pe rând, aducând deznădejde, panică, rumoare, nesiguranță, de așa-zisa Ordonanța trenuleț. Cadou de Anul Nou! O bucurie pe care ne-au făcut-o cam aceiași oameni care ne-au promis, cu câteva luni în urmă, în campaniile electorale, că nu se va întâmpla nimic rău.

Și suntem acum din nou în vâltoare. De 35 de ani ne căutăm rostul și nu l-am găsit! Nu am avut un drum sigur, bine calculat. Au ales alții pentru noi mai multe. Și i-am lăsat. Am investit încredere. Pe la jumătatea fiecărui drum, ne-am împotmolit. Așa suntem acum, la început de an 2025. Prinși din nou în mocirla deznădejdii. Iar la vârf, aceleași capete luminate…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite