OPINII
Speranţa moare… prima!
În ţara asta, moartea nu alege şi nici sistemul medical. Poţi să crăpi oricine ai fi, dacă nimereşti în locul în care nu trebuie şi nu găseşti pe cineva abilitat, care să-şi facă datoria măcar cu profesionalism, dacă nu şi cu suflet.
Aşa s-a întâmplat cu un primar de prin nordul ţării. Bietului edil i s-a făcut rău, în timp ce se afla cu treburi într-un oraş numit Săveni şi, ca tot omul, când simte că este ceva în neregulă cu el, a mers la spital. Aici, din păcate, îl aştepta nu salvarea, ci doamna cu coasa… A intrat, şi-a spus oful, o asistentă l-a privit şi l-a analizat sumar. O tensiune, un EKG… Medici, ioc, în acea fundătură de unitate medicală! Unul era plecat în concediu, iar celălalt terminase programul. Ghinion tragic, cum numai în România poţi să ai.
Primarul a fost liniştit. I s-a spus că nu are nimic, poate să plece acasă. A apucat să facă câţiva paşi şi… s-a prăbuşit pe treptele instituţiei ai căror reprezentanţi ar fi trebuit să-l salveze. Culmea! De la secţia medicală cu pricina, s-a sunat la 112, să vină ambulanţa de la Botoşani, cu echipaj ca lumea, poate s-o mai putea face ceva. Din păcate, primarul s-a dus cu zile. Fiindcă trăim în România şi situaţiile de tip nemaiîntâlnit, nemaiauzit, zguduitor, se consumă la tot pasul.
Să vii la un spital, la o secţie care se ocupă de urgenţe şi să nu găseşti un medic, să nu aibă cine să te ajute, pare de-a dreptul înfiorător, de neadmis. Doamna ministru al Sănătăţii ne tot vrăjeşte cu controalele prin spitale, cu întoarcerea acasă a medicilor, cu salariile supradimensionate, doar-doar se va termina cu criza de doctori, se va îmbunătăţi vreun pic actul medical. Nevoie! Constatăm că parcă este mai rău. Unde s-a mai pomenit, undeva în lumea asta, ca pe uşa încăperii unde trebuie salvaţi oameni, unde ar trebui să existe o doză imensă de speranţă şi dăruire, să troneze mesaje reci, hâde, de genul „camera de gardă este închisă în perioada de…”?
Acestea sunt problemele ţării, de care pe politicieni îi doare în cot! Nu ce miniştri mai remaniază doamna Dăncilă, ce consilieri piloşi îşi mai ia prin cancearie, ce jocuri mai fac X şi cu Pix!
Din păcate, peste un caz de genul celui petrecut la Săveni, în Botoşani, presa trece cu indiferenţă. Doar o constatare scurtă, cu valoare de ştire de moment şi gata. Toată lumea bună a mediei este preocupată de justiţie, de deciziile Curţii Constituţionale, de ce face Dragnea în puşcărie…
Concretul, viaţa de zi cu zi a românului, parcă-i o pungă de seminţe de floarea soarelelui consumată într-un insalubru vagon existenţial. Şi, bineînţeles, cojile sunt scuipate pe podea…
Și, ca să ne revenim rapid după Sfintele Sărbători de Paște, adică să intrăm în viața obișnuită, nesulemenită, pentru cei mai mulți dintre muritori cu fardul discret și plăpând al unei false stări de bine și prosperitare, Institutul Național de Statistică ne anunță că inflația în luna martie s-a menținut la o cotă ridicată, ba chiar a mai urcat puțin, la 9,87%. Ce mare lucru! O ducem! Avem experiența supraviețuirii și a improvizației existențiale!
Și, cu siguranță, după tot ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu, cu blocarea Strâmtorii Hurmuz, cu negocierile de pace eșuate, reluate, iar eșuate și spectacolul continuă în detrimentul omenirii, care intră total într-o vreme a incertitudinii planetare. Adică, orice s-ar mai putea întâmpla rău, nu ne va mai surprinde.
Pe la noi, este liniște deocamdată. Tipul ăla care nu aduce nimic bun. Politicienii nu s-au întors de pe la munte sau din variile oceaguri de lux unde au ciocnit ouă roșii, au mâncat drob și au încărcat pe rețelele de socializare stereotipele mesaje de Paște, puerile jocuri de imagine.
În Ungaria, Orban a devenit o amintire. Țara vecină, după 16 ani, intră într-un proces de resetare completă. Este de urmărit fenomenul.
Președintele Trump, după ce a dat de pământ, declarativ deocamdată, cu liderii europeni, l-a atacat și pe Papa Leon și, ca să fie tabloul stării de uimire complet, a postat pe rețelele de socializare o imagine realizată cu AI, prietenul nostru cel de toate zilele, unde apare în postura de salvator biblic. Un fel de Mesia universal. Ce-i drept, nu după multă vreme, în urma unui val de indignare, a șters postarea care a răvășit planeta și a lansat întrebarea: încotro ne îndreptăm? Este rost de bine? Nu prea pare. Suntem cuprinși de vârtejul inerției. Nu facem nimic să ne eliberăm din strânsoarea lui. Oare, mai putem? Căutăm doar să ne adaptăm direcției sale. Este mai simplu.
Suntem condamnați să trăim sub zodia gustului amar. Provine de la orice se întâmplă în jurul nostru. Ciudat. Instantaneu. Neașteptat. Vine de la societate, politică, rude, prieteni, amici, cunoscuți. Nu de la dușmani. La ei se aplică alte norme. Sunt constanți și deschiși.
Gust amar ne lasă Guvernul care ne-a vârât în austeritate. Politicienii incapabili, falși, nestatornici și fără vână. Puși doar pe căpătuială. Gust amar îmi lasă demnitarul care de dimineață votează, în Guvern, să taie sprijinul pentru veterani, mame și persoane cu dizabilități, iar seara apare și spune că nu este de acord cu ceea ce se întâmplă, că va iniția un pachet de măsuri.
Gust amar îmi lasă președintele țării, pe care eu nu l-am ales și care, în afară de a gesticula inerent, vădit pentru a-și căuta puncte de sprijin pentru neputința sa, nu duce și nu știe mai mult. Nici nu are nevoie. Trebuia doar musai ales!
Gust amar îmi lasă Bolojan Ilie, premierul pătimirii noastre, care lovește cu barda în tot ce mișcă, țintind aproape cu plăcere în nevoiași. Și zice că face reforme! Care?
Gust amar îmi lasă Uniunea Europeană care parcă și-a pierdut azimutul. Plutește în derivă. Ciudat. La Bruxelles, Strasbourg și aiurea, sunt gloate de politicieni și alte soiuri și roiuri de demnitari și funcționari care cică lucrează pentru prosperitatea Europei. Pentru cine?
Gust amar îmi lasă acum președintele Statelor Unite, Donald Trump, pe care l-am crezut într-adevăr un pacificator și el a dat planeta peste cap. Ar trebui să primească un premiu Nobel. Dar nu pentru pace. Trebuie inventat ceva nou. Momentele pe care le trăiește omenirea sunt unice!
Gustul amar mi-a năvălit în existență când am auzit că un fost șef de cabinet al celui de-al treilea om în stat a agonisit la cutii de pantofi sute de mii de euro. Ăștia probabil așa, de consum, la bucătărie. La noi, mama, în cutii de pantofi, ține florile de tei și mușețelul uscat pentru infuzie. Ce ironie!
ACTUALITATEacum o săptămânăDoliu la ISU Dâmboviţa. S-a stins din viață Lt. col. Ionuț Mihai Muscăloiu. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
- Dâmboviţaacum o săptămână
A murit un mare DASCĂL al școlilor din nordul județului Dâmbovița
- ACTUALITATEacum o săptămână
Târgovișteanul Dan Neculăescu, propus ambasador al României în Statele Unite ale Americii!
- ACTUALITATEacum 7 zile
Hotel Peștera Wellness & Spa, în topurile naționale ale calității și profesionalismului
- ADMINISTRAŢIEacum o săptămână
Gata cu semaforul! S-a redeschis circulația pe podul de la Pucioasa, de pe DN71, Târgoviște – Sinaia
- Dâmboviţaacum 20 de ore
Doi răniți grav într-un accident pe DN 72A, în Dragomirești
- ACTUALITATEacum o săptămână
Sacrificiul din spatele performanței: Drumul spre podiumul național la Geografie
- Dâmboviţaacum o săptămână
Antrenorul Ilie Poenaru și-a încheiat contractul cu Chindia după înfrângerea din meciul cu FC Bihor
