OPINII
Speranţa moare… prima!
În ţara asta, moartea nu alege şi nici sistemul medical. Poţi să crăpi oricine ai fi, dacă nimereşti în locul în care nu trebuie şi nu găseşti pe cineva abilitat, care să-şi facă datoria măcar cu profesionalism, dacă nu şi cu suflet.
Aşa s-a întâmplat cu un primar de prin nordul ţării. Bietului edil i s-a făcut rău, în timp ce se afla cu treburi într-un oraş numit Săveni şi, ca tot omul, când simte că este ceva în neregulă cu el, a mers la spital. Aici, din păcate, îl aştepta nu salvarea, ci doamna cu coasa… A intrat, şi-a spus oful, o asistentă l-a privit şi l-a analizat sumar. O tensiune, un EKG… Medici, ioc, în acea fundătură de unitate medicală! Unul era plecat în concediu, iar celălalt terminase programul. Ghinion tragic, cum numai în România poţi să ai.
Primarul a fost liniştit. I s-a spus că nu are nimic, poate să plece acasă. A apucat să facă câţiva paşi şi… s-a prăbuşit pe treptele instituţiei ai căror reprezentanţi ar fi trebuit să-l salveze. Culmea! De la secţia medicală cu pricina, s-a sunat la 112, să vină ambulanţa de la Botoşani, cu echipaj ca lumea, poate s-o mai putea face ceva. Din păcate, primarul s-a dus cu zile. Fiindcă trăim în România şi situaţiile de tip nemaiîntâlnit, nemaiauzit, zguduitor, se consumă la tot pasul.
Să vii la un spital, la o secţie care se ocupă de urgenţe şi să nu găseşti un medic, să nu aibă cine să te ajute, pare de-a dreptul înfiorător, de neadmis. Doamna ministru al Sănătăţii ne tot vrăjeşte cu controalele prin spitale, cu întoarcerea acasă a medicilor, cu salariile supradimensionate, doar-doar se va termina cu criza de doctori, se va îmbunătăţi vreun pic actul medical. Nevoie! Constatăm că parcă este mai rău. Unde s-a mai pomenit, undeva în lumea asta, ca pe uşa încăperii unde trebuie salvaţi oameni, unde ar trebui să existe o doză imensă de speranţă şi dăruire, să troneze mesaje reci, hâde, de genul „camera de gardă este închisă în perioada de…”?
Acestea sunt problemele ţării, de care pe politicieni îi doare în cot! Nu ce miniştri mai remaniază doamna Dăncilă, ce consilieri piloşi îşi mai ia prin cancearie, ce jocuri mai fac X şi cu Pix!
Din păcate, peste un caz de genul celui petrecut la Săveni, în Botoşani, presa trece cu indiferenţă. Doar o constatare scurtă, cu valoare de ştire de moment şi gata. Toată lumea bună a mediei este preocupată de justiţie, de deciziile Curţii Constituţionale, de ce face Dragnea în puşcărie…
Concretul, viaţa de zi cu zi a românului, parcă-i o pungă de seminţe de floarea soarelelui consumată într-un insalubru vagon existenţial. Şi, bineînţeles, cojile sunt scuipate pe podea…
România se află într-un blocaj politic fără de precedent. De ce? Fiindcă de la an la an, din 1990 încoace, am observat că reprezentanții clasei politice sunt din ce în ce mai slabi, fără discurs, fără esența aceea de patriotism, mai neinteresați de dezvoltarea socio-economică a țării. Au transformat o profesiune de credință, de har, de curaj, într-o banală meserie de făcut bani și de stat la adăpost!
Se vede de la o poștă că, în cei peste 35 de ani scurși de la revoluție, s-a dezvoltat minunat sistemul interesului de grup. Politicienii și acoliții, patroni de firme, o parte importantă a bugetarilor, spuma de prin ministere, agenții, companii și alte componente ale structurilor de forță, au dus-o și o duc bine. Nu au mai avut parte de convulsii sociale, mișcări de stradă, proteste și alte manifestări publice ce țin de domeniul democrației și libertății. La ce mai folosesc? Ne adunăm cu ora, scandăm și suflăm în vuvuzele și apoi plecăm acasă, că ni se face foame. Problemele rămân la fel. Nerezolvate.
Românii de rând, noroc cu aderarea la Uniunea Europeană, s-au răspândit pe Bătrânul Continent in căutarea unui trai mai bun. Unii au rămas prin Occidentul prosper, alții au trudit, au strâns ban pe ban să revină acasă pentru a-și turna în ogrăzi căsoaie, embleme ale scăpării de sărăcia materială, căci restul nu îi interesează. Cum merge țara? Cine ne sunt conducătorii? Sunt bune sau nu deciziile pe care le iau? Nu contează. „Să mai meargă afară o vreme”, îți zice românul pribeag. „Mai am de făcut un gard, o magazie și, gata, poate să se termine tot!”. La atât se oprește libertatea și democrația. Și, la umbra acestei stări, politicienii noștri, buni dar mai mult rău intenționați, reprezentanții sistemului nevăzut mereu cu mâna pe butoane, își fac de cap.
Cum este posibil să fim conduși în continuare de un guvern demis prin moțiune? Cum este posibil ca cele două mari partide care au dărâmat teoretic Guvernul Bolojan să nu își asume guvernarea din prima clipă, să iasă cu pieptul în față, să demonstreze că luptă pentru țara asta? Simulacre de politicieni. Vânduți, obișnuiți doar cu manevre de culise, cu semne, pixuri și creioane colorate, cu orgolii și ambiții, doar pentru a-și păstra jilțul, privilegiile.
Și ne-am pricopsit și cu un președinte de țară, unul din zona ONG. Ales pe criteriul „nu am avut încotro”. Fiindcă, așa suntem noi românii, nu riscăm. Preferăm apele line, fără să realizăm că sunt mai periculoase și mai adânci decât cele nărăvașe.
Acum ce facem? Așteptăm. Ce? Frământăm nedumerirea. Cel mult, înjurăm și comentăm spărgând semințe de floarea soarelui și aruncând cojile pe caldarâmul fierbinte al patriei. Oare, mai vine un mâine bun și pentru noi?
Ne îndreptăm din ce în ce mai sigur spre alegerile anticipate. Nici astăzi, la întâlnirea de la Cotroceni, nu s-a întâmplat mare brânză. Discuții. Posibile negocieri. Strângeri de mână pe fondul complezenței. Orgolii de politicieni și atât.
Criza merge mai departe, iar Bolojan și USR-iștii rămân în continuare la butoane, în ciuda câștigătorilor alegerilor parlamentare, perdanți de conjunctură, PSD și AUR. Este de noaptea minții! Numai în democrația noastră originară se poate întâmpla ca țara să fie condusă de ultimii clasați: PNL, USR și conservantul politic UDMR, aflat mereu lângă stupul cu miere.
Întâlnirea de la Cotroceni a avut, după umila mea părere, miros de aranjament meschin. Încă un fâs! Nicușor Dan, cu bagajul pregătit să plece la Paris, să sărbătorească Ziua Franței și iar cu o semipropunere de conjunctură, Alexandru Nazare, și cu încăpățânatele și de amețit poporul dorințe, PSD nu vrea să guverneze cu USR și PNL, USR și PNL nu vrea să împartă puterea cu PSD. Cu AUR nu vrea să se asocieze nimeni. UDMR prezent în tot și în toate. Minoritățile sunt în poza de grup. Ceva de vis!
Dragi politicieni, ăștia cu care, din păcate, ne-am pricopsit! Dacă aveți sânge în instalație, haideți, la anticipate! Este cel mai bun indicator al funcționării democrației în România! Simulacrele de negocieri și aranjamente de culise vă duc și mai mult în derizoriu, iar noi, poporul, avem impresia că ne desconsiderați!
Urmărește Incomod Media și pe Google News
ACTUALITATEacum o săptămânăHai la „Ziua Comunei Șotânga”! Sâmbătă, 8 august 2026, de la ora 17:00
- ADMINISTRAŢIEacum o săptămână
Șotânga, o comună care își construiește viitor solid pe postamentul trecutului minier. FOTO
- ACTUALITATEacum 3 zile
Mega petrecere de 10 ani la Complexul Turistic de Natație Târgoviște
- Călăraşiacum o săptămână
12 persoane implicate într-un accident pe Autostrada Soarelui, în Călărași
- ADMINISTRAŢIEacum o săptămână
Un nou parc public la Târgoviște, din această toamnă. Lucrările sunt în execuție
- Argeșacum o săptămână
UPDATE. Șoferul microbuzului implicat în accidentul mortal de la Câmpulung are 83 de ani
- ACTUALITATEacum 4 zile
Programul evenimentelor prilejuite de „Zilele Comunei Potlogi”, 15-16 august 2026
- ACTUALITATEacum o săptămână
„Parcul Generațiilor” de la Săteni (Aninoasa), un concept diferit de amenajare a unui spațiu de joacă și recreere. FOTO
