Connect with us

OPINII

Speranţa moare… prima!

Publicat

pe

În ţara asta, moartea nu alege şi nici sistemul medical. Poţi să crăpi oricine ai fi, dacă nimereşti în locul în care nu trebuie şi nu găseşti pe cineva abilitat, care să-şi facă datoria măcar cu profesionalism, dacă nu şi cu suflet.

Aşa s-a întâmplat cu un primar de prin nordul ţării. Bietului edil i s-a făcut rău, în timp ce se afla cu treburi într-un oraş numit Săveni şi, ca tot omul, când simte că este ceva în neregulă cu el, a mers la spital. Aici, din păcate, îl aştepta nu salvarea, ci doamna cu coasa… A intrat, şi-a spus oful, o asistentă l-a privit şi l-a analizat sumar. O tensiune, un EKG… Medici, ioc, în acea fundătură de unitate medicală! Unul era plecat în concediu, iar celălalt terminase programul. Ghinion tragic, cum numai în România poţi să ai.

Primarul a fost liniştit. I s-a spus că nu are nimic, poate să plece acasă. A apucat să facă câţiva paşi şi… s-a prăbuşit pe treptele instituţiei ai căror reprezentanţi ar fi trebuit să-l salveze. Culmea! De la secţia medicală cu pricina, s-a sunat la 112, să vină ambulanţa de la Botoşani, cu echipaj ca lumea, poate s-o mai putea face ceva. Din păcate, primarul s-a dus cu zile. Fiindcă trăim în România şi situaţiile de tip nemaiîntâlnit, nemaiauzit, zguduitor, se consumă la tot pasul.

Să vii la un spital, la o secţie care se ocupă de urgenţe şi să nu găseşti un medic, să nu aibă cine să te ajute, pare de-a dreptul înfiorător, de neadmis. Doamna ministru al Sănătăţii ne tot vrăjeşte cu controalele prin spitale, cu întoarcerea acasă a medicilor, cu salariile supradimensionate, doar-doar se va termina cu criza de doctori, se va îmbunătăţi vreun pic actul medical. Nevoie! Constatăm că parcă este mai rău. Unde s-a mai pomenit, undeva în lumea asta, ca pe uşa încăperii unde trebuie salvaţi oameni, unde ar trebui să existe o doză imensă de speranţă şi dăruire, să troneze mesaje reci, hâde, de genul „camera de gardă este închisă în perioada de…”?

Acestea sunt problemele ţării, de care pe politicieni îi doare în cot! Nu ce miniştri mai remaniază doamna Dăncilă, ce consilieri piloşi îşi mai ia prin cancearie, ce jocuri mai fac X şi cu Pix!

Din păcate, peste un caz de genul celui petrecut la Săveni, în Botoşani, presa trece cu indiferenţă. Doar o constatare scurtă, cu valoare de ştire de moment şi gata. Toată lumea bună a mediei este preocupată de justiţie, de deciziile Curţii Constituţionale, de ce face Dragnea în puşcărie…

Concretul, viaţa de zi cu zi a românului, parcă-i o pungă de seminţe de floarea soarelelui consumată într-un insalubru vagon existenţial. Şi, bineînţeles, cojile sunt scuipate pe podea…

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

La mulți ani, România! La mulți ani, popor frumos!

Publicat

pe

Este 1 Decembrie, români! Suntem mai triști. Suntem mai fericiți. Sau doar suntem. Și încercăm să fim mai departe, chiar dacă timpurile sunt hâde! Chiar dacă patriotismul se ascunde sub interese, funcții, salarii imense și câte alte ghișefturi despre care cei care au pierit pe baricade în 1989, dacă ar fi auzit atunci, ar fi râs amar și poate ar fi plecat acasă dezamăgiți.

Este ziua noastră, a celor care respirăm cu fața aproape de glodul bătucit în istorie de cotropitori. A celor care și-au semănat propriul sânge, pentru ca noi să avem astăzi rod bogat. Este ziua olarului, a dăltuitorului în piatră, a lucrătorului de pe ogoare, a brutarului și zidarului. Este ziua valului care a rezistat pe marea istoriei zbuciumate.

Să nu o lăsăm să fie doar a lor, a dispozitivelor stereotipe, a insignelor, a însemnelor, a gesturilor de vitrină și a discursurilor reci, linerare, în care, de la an la an, vezi doar o virgulă schimbată și un pas de defilare mai antrenat!

Este ziua noastră, români! A celor care nu mai marșăluim în opinci până la Alba Iulia, dar care avem aceiași răbdare și încredere că mâine, poate, va fi mai bine.

1 Decembrie deschide poarta speranțelor, bucuriilor și încrederii. O zi de sfârșit și început. Un dar copt prin jertfa străbunilor și oferit nației române. Să luăm și noi câte o bucățică din această împlinire istorică a Unirii și să ne ungem cu ea sufletele ostoite de neîmplinire și dezamăgire. Să credem mai mult în Dumnezeu și să fim mai atenți la mersul vremurilor și la cei ce vor să le stăpânească!

Este 1 Decembrie, români. Rugați-vă divinității pentru binele neamului nostru și priviți curat, liber, curajos, dincolo de tribunele ticsite de conducători trecători. La mulți ani, România! La mulți ani, popor frumos!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

OPINII

Drosophila de Facebook…

Publicat

pe

Nu mai este o noutate faptul că spațiul virtual a devenit și o tribună a nebunilor, a incompetenților și a tot soiul de refulați sau elemente marginale ale societății, care încearcă să își facă loc în memoria colectivă cultivând bălării și mitraliind, folosind invective și rahatul mintal pe care îl produc din belșug, pe toți cei care stau în calea mediocrității lor, amestecată cu o doză nemăsurată de răutate.

Cum spunea un maestru al presei românești, „prostul satului, ajutat de rețelele de socializare, a devenit influencer” și, din această postură, ldă sfaturi, îi jignește la greu pe cei care nu îi împărtășesc ideile mizerabile, incită la ură și își varsă lăuturile produse de creierul său pe aleile civilizației fără să îi pese.

Cad victime acestui preistoric coborât din copac direct pe Facebook chiar și oamenii pe care nu i-a văzut în viața lui, cu care nu a interacționat niciodată. Încearcă să fie vizibil. Pozează în salvatorul nației, în eroul uliței. El care s-a aflat într-un continuu naufragiu pe valurile vieții, iar țintele și scopul lui existențial sunt să murdărească imaginea altora…

Pe ăștia trebuie să îi suportăm atâta timp cât există Facebook-ul. Acolo au ei cuib. În această junglă ciudată unde binele se amestecă cu răul, ca într-un turn Babel modern, unde se folosesc like-uri și comentarii mincinoase. Cu asemenea ființe care trăiesc în peșterile întunecate ale Facebook-ului nu ai cum să comunici. Nu le poți schimba limbajul, gândirea, conduita. Nu îi poți pune pe drumul cel bun, fiindcă ei trăiesc din scuipat oamenii. Fără această ură ancestrală mor, se dezintegrează, devin nimeni.

Cel mai bine este să nu îi bagi în seamă, să îi ocolești, să nu le dai nicio atenție. Să nu le dai aer. Sunt precum musca de bălegar, cu cât o agiți mai tare, cu atât te sâcîie mai mult. Indiferența este cel mai eficient insecticid pentru o astfel de „Drosophila de Facebook”.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

PUBLICITATE

 

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT

Web Analytics
View My Stats