Connect with us

OPINII

Speranţa moare… prima!

Publicat

pe

În ţara asta, moartea nu alege şi nici sistemul medical. Poţi să crăpi oricine ai fi, dacă nimereşti în locul în care nu trebuie şi nu găseşti pe cineva abilitat, care să-şi facă datoria măcar cu profesionalism, dacă nu şi cu suflet.

Aşa s-a întâmplat cu un primar de prin nordul ţării. Bietului edil i s-a făcut rău, în timp ce se afla cu treburi într-un oraş numit Săveni şi, ca tot omul, când simte că este ceva în neregulă cu el, a mers la spital. Aici, din păcate, îl aştepta nu salvarea, ci doamna cu coasa… A intrat, şi-a spus oful, o asistentă l-a privit şi l-a analizat sumar. O tensiune, un EKG… Medici, ioc, în acea fundătură de unitate medicală! Unul era plecat în concediu, iar celălalt terminase programul. Ghinion tragic, cum numai în România poţi să ai.

Primarul a fost liniştit. I s-a spus că nu are nimic, poate să plece acasă. A apucat să facă câţiva paşi şi… s-a prăbuşit pe treptele instituţiei ai căror reprezentanţi ar fi trebuit să-l salveze. Culmea! De la secţia medicală cu pricina, s-a sunat la 112, să vină ambulanţa de la Botoşani, cu echipaj ca lumea, poate s-o mai putea face ceva. Din păcate, primarul s-a dus cu zile. Fiindcă trăim în România şi situaţiile de tip nemaiîntâlnit, nemaiauzit, zguduitor, se consumă la tot pasul.

Să vii la un spital, la o secţie care se ocupă de urgenţe şi să nu găseşti un medic, să nu aibă cine să te ajute, pare de-a dreptul înfiorător, de neadmis. Doamna ministru al Sănătăţii ne tot vrăjeşte cu controalele prin spitale, cu întoarcerea acasă a medicilor, cu salariile supradimensionate, doar-doar se va termina cu criza de doctori, se va îmbunătăţi vreun pic actul medical. Nevoie! Constatăm că parcă este mai rău. Unde s-a mai pomenit, undeva în lumea asta, ca pe uşa încăperii unde trebuie salvaţi oameni, unde ar trebui să existe o doză imensă de speranţă şi dăruire, să troneze mesaje reci, hâde, de genul „camera de gardă este închisă în perioada de…”?

Acestea sunt problemele ţării, de care pe politicieni îi doare în cot! Nu ce miniştri mai remaniază doamna Dăncilă, ce consilieri piloşi îşi mai ia prin cancearie, ce jocuri mai fac X şi cu Pix!

Din păcate, peste un caz de genul celui petrecut la Săveni, în Botoşani, presa trece cu indiferenţă. Doar o constatare scurtă, cu valoare de ştire de moment şi gata. Toată lumea bună a mediei este preocupată de justiţie, de deciziile Curţii Constituţionale, de ce face Dragnea în puşcărie…

Concretul, viaţa de zi cu zi a românului, parcă-i o pungă de seminţe de floarea soarelelui consumată într-un insalubru vagon existenţial. Şi, bineînţeles, cojile sunt scuipate pe podea…

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Normalitatea, ca o fata morgana…

Publicat

pe

E vară. E caniculă. E război. E vremea hâdă a neprevăzutului invocat din tainițele întunericului. Trăim într-un calm aparent. Suntem ațâțați, puși sub presiune de probleme, de stres. Este nevoie doar de un mic impuls pentru a exploda, pentru a refula otrăvurile existențiale.

Constat că totul se desfășoară după un ritm impus de inerție. Nimic nu mai este sigur, dătător de speranță. Azi este rău, mâine este și mai rău. Dacă aruncăm o privire în spațiul public, observăm că politicienii nu mai fac spectacol, nu mai prestează. Există o teamă, o nesiguranță. Chiar și un bun simț, până la urmă. Aparițiile dese ale celor care ne conduc și ne reprezintă în această etapă confuză, cu un tăvălug al prețurilor la energie, gaze naturale și alimente pe care nu îl poate opri nimeni, cu un război care crește în intensitate, provoacă rumoare, plictis, alimentează neîncrederea.

Cetățeanul de rând, omul simplu, nevinovat, în capul căruia se sparg toate metehnele istoriei, suferă. Din cauza stării în care se află, nu mai acceptă nimic. Și-a închis canalele de recepție a mesajelor de tip electoral. Pare indiferent. Nu cere. Nu iese încă în stradă. Așteaptă să se întâmple ceva. Caută un reazăm. Un sens. O revenire a normalității.

Din păcate, nu vom asista prea curând la o întoarcere a firescului cu care suntem obișnuiți. Poate că ceea ce se întâmplă acum este adevărata față a realității. Bula în care pluteam, parcă mai sigur, s-a spart. Normalitatea a devenit o fata morgana. O iluzie pe care o vedem din când în când și nu o mai simțim deloc.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

OPINII

Mihaela, dragostea mea! Varianta: garantat 99%

Publicat

pe

Porțile de intrare în politică sunt deschise pentru toată lumea. Ușa pe care intră tot poporul cu carnet de partid este largă, dar lăcașul prin care trebuie să te strecori spre funcții înalte este strâmt și nu poți trece decât în baza unor avize speciale, a unor acorduri venite din zone necunoscute muritorului de rând. Ce știm noi despre democrație, vot, simpatie generală reprezintă doar un ambalaj frumos, garnisit cu bune intenții.

Urmăresc de ceva vreme evoluția lui Mircea Geoană. Omul este tare acum. Nu și-a schimbat discursul. Același tip. Multă teorie. Definiții. Concretul lipsește. E ceva mai sigur pe ce spune. Are spate puternic. Se simte de la o poștă, doar privindu-l, siguranța de care dispune, echilibrul și forța pe care i le-au dat cei care sunt în umbra sa, poziția pe care o ocupă.

Este un alt Geoană față de cel consumat în noaptea care a creat celebra replică intrată în uzul popular al celor care vor să-i persifleze pe cei care se grăbesc, „Mihaela, dragostea mea! Mulțumesc!”.

După ce a pierdut alegerile prezidențiale, Geoană a căzut pe toată linia. Intram în partea a doua a epocii Băsescu. Cătușele erau deja unse și scoase la probă pe încheieturi de politicieni de rang înalt, afaceriști și opozanți…

Mircea Geoană a fost ejectat chiar și de propriul partid. Ulterior, a încercat, cum fac acum Liviu Dragnea și Ludovic Orban, să revină în prim-planul politicii cu partidulețe noi, insignifiante. Al lui Geoană s-a chemat Partidul Social Românesc. Nu a reușit să convingă cu această formațiune. Și îl vedem apoi pe fostul ambasador al României în Statele Unite uns secretar general adjunct al NATO. Funcție cu vizibilitate, cu poziție și deschidere europeană și internațională.

Aflăm acum, pe căi indirecte, ca și cum s-a dat drumul la un test, la un sondaj de încredere, că Mircea Geoană ar putea candida pentru funcția supremă în stat. Nu s-a vehiculat încă numele partidului care o să îl susțină. PSD, formațiunea pe care a coordonat-o și din care a fost exclus în 2011 și reprimit un an mai târziu, pentru a candida pentru un mandat de senator, nu dă semne că ar fi de acord cu ce se zvonește bine calculat pe piață. Este clar că această nominalizare este impusă de cineva. Geoană nu este omul care să iasă public cu astfel de informații decât dacă, pe undeva, s-a decis această mișcare. Posibil ca Geoană să fie candidatul comun al coaliției PSD-PNL și UDMR.

Tam-tam-ul din ultimele zile, jocul de imagine forțat în care a intrat chiar și fiica secretarul general adjunct NATO, nu este chiar întâmplător. Ceva se pune la cale. Probabil că, prin culisele puterii, se poartă negocieri și nu este exclus ca, mâine-poimâine, să auzim că PSD acceptă varianta Geoană. Cu sprijinul dat de Europa și de America, Geoană, cu siguranță, nu se va mai confrunta cu un eșec bine ticluit și ingenios pus la cale, ca cel din 2009. Dar, atenție! Dacă se merge pe puerilism, intoxicare acută ca acum, cu scoaterea în față a fiicei lui Geoană cu tot soiul de povești de viață și preocupări de lux care nu coincid cu trăirile și zvârcolirile cetățeanului de rând, pot apărea probleme în sondaje, în încredere.

Oricum, cred că se va merge, până în ultima clipă, cu zâmbetul pe buze, ca în celebra noapte „Mihaela, dragostea mea!”. O dovadă clară a siguranței, a faptului că zarurile au fost aruncate…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

PUBLICITATE

 

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT