Neobositul cronicar al timpului și poet dâmboviţean Ion Iancu Vale, cu rădăcini adânci în pitoreasca localitate Pietroșița, județul Dâmbovița, s-a retras de ceva vreme în dedesubtul acestei lumi care nu prea mai cinstește și prețuiește valoarea. Să știți însă că Iancu Vale, acolo, în semiîntunericul liniștit al timpului, în nevăzut, unde se șlefuiesc nestematele spiritului, nu stă degeaba.

De ani și ani, neobosit, uneori mă întreb cum reușește, scoate de sub tipar revista „Climate literare”. Un periodic care este demult timp impus în șiragul publicațiilor de cultură din România, și, de ce să nu o spunem, pe bune, printre puținele care mai apar în țară. Publicațiile de acest tip sunt de multă vreme condamnate, tăvălite în colbul societății de consum, al regulilor sălbatice ale junglei numite social media. Ion Iancu Vale a reușit să ducă această revistă de excepție, iată, la numărul 189. O ține vie, caldă, de peste 20 de ani.

În numărul apărut la începutul acestui an, iubitorii de literatură, de poezie, proză scurtă și critică de specialitare pot citi texte care poartă semnături de excepție. Nu lipsesc, ianuarie fiind luna în care s-a născut marele poet național Mihai Eminescu, elogiile aduse marelui șlefuitor și creator de vers.

Textele din acest număr sunt semnate de scriitori cu talent, oameni cu vână și sensibilitate artistică. Și, la final, dar nu cel din urmă, Ion Iancu Vale cu un impresionant poem intitulat „Marșul suicidar al protezelor”. Un mesaj pe care poetul îl transmite, dur, cu forță, încărcat de subtilitățile pe care le implică poezia. Sistemul de decodificare a versurilor lui Iancu Vale îl avem fiecare în minte, în suflet, trăim cu el, trebuie doar să-l folosim. Să ne aplecăm asupra poeziei și aflăm ce ne spune poetul.

„Deodată, proteza unui picior, proteza unei mâini și o perucă bărbătească se detașează de grosul masei.
mâna, suprapusă piciorului vârât într-un borcan militar,
se cațără pe coama unui gnais, fluturând în degetele rășchirate peruca decolorată.
Un glas cavernos împunge zarea, făcând uriașul și agitatul convoi să se oprească și să asculte Inspirata Tripletă: ” Încotro te îndrepți, popor al protezelor,
spre ce țel iluzoriu îți porți pașii
lumina aceea e înșelătoare, universul spre care ne ademenește acum, este fals…”

Urmărește Incomod Media și pe Google News